București, Str. Traian 234 021.252.32.32 Nu lucrăm prin decontări cu casele de asigurări.
Servicii Medicale » Analize medicale » Analize biochimie

Analize biochimie

Analizele de laborator trebuie făcute cu regularitate pentru a te asigura că organismul tau este sănătos sau de a putea preveni din timp orice problemă minoră depistată, astfel încât o problemă minoră să nu se agraveze și să-ți afecteze sănătatea sau să-ți pună în pericol viața. 

Prin intermediul parteneriatelor noastre cu laboratoare de referință (Bios și Synevo pentru analizele de sânge, Micomi pentru analizele ginecologice, Genekor Atena pentru testările genetice), recoltăm orice fel de analize de laborator.

1. Glucoza serica sau Glicemia
Glucoza este cel mai important monozaharid din sange. Ea rezulta din digestia carbohidratilor si din conversia hepatica a glicogenului in glucoza.

Valorile normale se incadreaza in general in intervalul  70 – 110 mg% (in functie de laborator).
Orice valoare care depaseste valoarea normala a laboratorului se considera anormala si impune repetarea testului.
Diagnosticul diabetului zaharat (DZ) conform criteriilor ADA (American Diabetes Association):
- simptome sugestive la care se adauga o valoare a glicemiei >= 200 mg%, masurata in orice moment al zilei;
- glicemie a jeun ≥ 126 mg% la doua determinari diferite;
- o glicemie ≥ 200 mg%, la doua ore dupa ingestia de glucoza in timpul testului de toleranta la glucoza.
Se pot recolta 3 tipuri de probe:
a) glicemia serica a jeun – dimineata, inaintea mesei;
b) glicemia determinata la 2 ore postprandial;
c) glicemia determinata dintr-o proba de sange recoltata intr-un moment oarecare al zilei, indiferent de intervalul de la ultima masa. 

Recomandari pentru determinarea glicemiei:
- diagnosticul si monitorizarea DZ de tip 1si 2 sau diabetul secundar altor boli (Cushing, feocromocitom, pancreatite,  hemocromatoza  etc.);
- diagnosticul hipoglicemiei. 
Cresteri usoare ale glicemiei pot sa apara si in:
- sarcina normala;
- la marii fumatori;
- supraponderalitate;
- sedentarism;
- conditii de stres;
- timpul anesteziei, interventiilor chirurgicale sau dupa arsuri.
Scaderi ale glicemiei pot sa apara in:
- efortul fizic intens;
- stadiile  initiale ale diabetului zaharat;
- malnutritie, alcoolism;
- la pacientii cu eritrocitoza (hematocrit > 55 %) sau leucocitoza marcata (leucemii).

2. Hemoglobina glicozilata, Glicohemoglobina – HbA1c
Efectuarea glicemiei permite evaluarea statusului curent al pacientilor diabetici in momentul recoltarii probei de sange. 
Spre deosebire de aceasta, determinarea hemoglobinei glicozilate (HbA1c) ofera o estimare retrospectiva a statusului glicemic, independenta de ritmul circadian, dieta si alte fluctuatii tranzitorii ale concentratiei glucozei in sange.

Recomandari pentru determinarea Hb A1c:
- diabet zaharat de tip I instabil, cu modificari mari ale glicemiei de la o zi la alta; 
- diabetul copilului;
- diabetul la care pragul renal al glucozei este anormal;
- diabetul zaharat de tip 2; 
- la paciente diabetice care devin insarcinate sau pacienti care si-au modificat recent dieta, stilul obisnuit de viata sau medicatia, astfel incat controlul lor metabolic pare mai bun decat este in realitate;
- diabet gestational. 
Testul se executa la un interval de :
- 3-4 luni la pacientii cu diabet zaharat tip 1; 
- 6 luni la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 (exceptie: in sarcina – controlul se efectueaza la 2 luni)

3. Testul de toleranta la glucoza orala - OGTT
La persoanele sanatoase, dupa administrarea orala a unei cantitati de 75 g glucoza, raspunsul insulinic apare rapid, atingand un maximum dupa 

30-60 minute. Atunci cand exista o cantitate suficienta de insulina pentru a metaboliza glucoza administrata la inceputul testului, concentratia de insulina revine la normal în aproximativ 3 ore.
Pacientii cu raspuns normal la insulina tolereaza bine incarcatura de glucoza, nivelul crescut al glicemiei creste tranzitor si nu apare glicozurie. 
O cantitate insuficienta de insulina si/sau rezistenta periferica la insulina duc la o crestere semnificativa a glicemiei la 2 ore.

Recomandari pentru efectuarea testului de toleranta la glucoza:
- pacienti cu niveluri de granita ale glicemiei a jeun sau postprandiale; 
- antecedente familiale de diabet zaharat;
- obezitate;
- istoric de infectii recurente;
- episoade inexplicabile de hipoglicemie;
- paciente cu avorturi spontane, nasteri premature, nasteri de feti morti sau macrosomi;
- gravida in saptamanile 24 – 28 de gestatie cu istoric familial de diabet sau avort spontan in antecedente;
Observatii :
O serie de factori pot modifica testul, de aceea el se va efectua respectand anumite conditii :
- se efectueaza doar la pacienti ambulatori (care nu necesita repaus prelungit la pat );
- pacientii trebuie sa fie sanatosi ( minim 2 saptamani dupa o boala infectioasa sau interventie chirurgicala, ulcer duodenal) si sa nu prezinte hipokaliemie sau  hipermagneziemie;
- cu trei zile inaintea testului se consuma 150 g carbohidrati/zi;
- nu se mananca 12 ore inaintea testului;
- in timpul testului nu se mananca, nu se beau cafea sau ceai, nu se fumeaza, nu se face efort fizic;
- pacientul informeaza medicul despre medicamentele pe care le foloseste si eventual le intrerupe cu 3 zile inaintea testului, daca acest lucru este posibil si avizat de medic.

4. Acidul uric
Acidul uric este produsul final de catabolizare al purinelor, constituenti ai ADN – ului celular. 

Cresterea sau scaderea valorilor acidului uric nu reprezinta criterii de diagnostic cert pentru o anumita boala.Variatii ale acidului uric se pot inregistra la aceeasi persoana in zile diferite sau de la o luna la alta.
Cresterea acidului uric:
- poate sa apara in conditii de stres emotional, efort fizic intens, post negru prelungit;
- apare la 80% din pacientii  cu nivel seric ridicat al trigliceridelor;
- obezitate;
- insuficienta renala (fara a se corela cu severitatea afectarii  renale);
- distructii  importante de nucleoproteine : leucemii, mielom multiplu, neoplazii diseminate, chimioterapie (prednison, azatioprina, vincristina), anemii hemolitice, pneumonii  in rezolutie; 
- rinichi polichistic;
- hipotiroidie;
- anumite medicamente produc hiperuricemie: betablocante, diuretice (acetazolamida, acid etacrinic, furosemid, tiazide, triamteren), teofilina;
- alcoolul creste nivelul seric al acidului uric;
Scaderea acidului uric :
- poate indica o conditie patologica neobservata; 
- in unele cazuri in diabetul zaharat;
- status postoperator (chirurgie gastrointestinala);
- anumite medicamente pot produce scaderea nivelului seric al acidului uric : alfametildopa, alopurinol, aspirina, corticosteroizi, dietilstilbestrol, enalapril, ibuprofen, indometacin, probenecid, spironolactona, verapamil, vitamina C, glucoza in pev, manitolul;
- Utilizarea substantelor de contrast radiologice favorizeaza crestea eliminarii urinare a acidului uric.

Recomandari pentru determinarea acidului uric:
- antecedente heredo – colaterale de guta (25% din rudele pacientilor cu guta au acid uric crescut);
- diagnosticul si urmarirea tratamentului in guta;
- insuficienta renala si litiaza renala;
- monitorizarea tratamentelor cunoscute a modifica nivelurile acidului uric(citostatice) pentru evitarea  depunerilor renale de urati cu posibila inducere a insuficientei renale;
- evaluarea distructiilor tisulare;
- toxemia de sarcina

5. Creatinina serica
Creatinina este anhidrida creatinei si reprezinta forma sa de eliminare din organism; se formeaza in tesutul muscular. 
Creatinina este cel mai fix constituent azotat al sangelui, neinfluentat de majoritatea alimentelor (doar carnea prajita creste creatinina serica) sau de ritmul circadian. 
Nivelul ei seric este corelat cu masa musculara, fluxul sanguin renal si rata filtrarii glomerulare. Ea este un indicator mai fidel al functiei renale decat ureea si de preferat, se vor determina impreuna.
Recomandari pentru determinarea creatininei serice: 
- primul bilant biochimic al tuturor pacientilor; 
- boli renale acute si cronice, hiperuricemie, insuficienta renala, hemodializa;
- hipertensiune arteriala, diabet zaharat;
- tulburari digestive: diaree, varsaturi;
- afectiuni musculare;
- infectii: cu transpiratii profuze, sepsis ;
- postoperator sau la pacienti politraumatizati, in stare de soc ;
-    sarcina: valorile normale in sarcina sunt 0,4 – 0,6 mg%; o valoare peste 0.8 mg% este considerata patologica si necesita investigatii suplimentare;
- boli cu metabolism proteic crescut : acromegalie, mielom multiplu;
-    tratamente medicamentoase: nefrotoxice, inhibitori de enzima de conversie, antiinflamatoare nesteroidiene
       (mai ales la  varstnici). 
Observatie:
Este necesara o pierdere de 50%  a functiei renale pentru ca valoarea creatininei serice sa creasca de la 1 mg/dl la 2 mg/dl.
Valori fals negative ale creatininei pot sa apara in sindroamele icterice cu bilirubina serica mult crescuta si in hiperglicemii.
Creatinina serica poate sa aiba valori scazute in: malnutritia proteica, distrofia musculara, sarcina, boli hepatice severe.

6. Clearance-ul creatininei
Clearance - ul exprima cantitatea de plasma epurata de catre rinichi in unitatea de timp, pentru o substanta data. 
Determinarea clearance-ului la creatinina este proba functionala renala cea mai  utilizata in clinica medicala, fiind folosita pentru estimarea ratei filtrarii glomerulare (toata creatinina filtrata glomerular este excretata in urina, cu exceptia bolilor care determina un flux renal scazut – insuficienta cardiaca congestiva, insuficienta renala acuta – in care apare reabsorbtia tubulara a creatininei). 
Avantajul metodei consta in faptul ca valorile sunt independente de aportul exogen de proteine si de diureza.

Recomandari pentru determinarea clearance-ului creatininei:
- explorarea functiei renale la toti pacientii hipertensivi, diabetici, sindrom metabolic, insuficienta cardiaca, ciroza, deshidratare, soc.
- pacientii  cu afectiuni renale: stenoza de artera renala, glomerulopatii, pielonefrita cronica bilaterala; monitorizarea insuficientei renale si stabilirea momentului inceperii dializei - de obicei Observatii :
- sarcina – poate determina cresterea  clearance – ului;
- tratamentul cu medicamente nefrotoxice(aminoglicozide, metotrexat, cisplatin) poate determina crestea clearance–ului la creatinina.

7. Ureea serica
Ureea este produsul final al catabolismului proteic la nivel hepatic . Nivelurile sale serice reflecta echilibrul dintre productia hepatica si excretia renala.
Aportul de proteine si statusul hidric pot influenta valorile ureei serice .Valori mai mari vom intalni si in trimestrul III de sarcina. 

Recomandari pentru determinarea ureei serice:
- determinarea statusului hidric – ureea creste in deshidratarea prerenala;
- evaluarea functiei renale si a functiei hepatice;
- monitorizarea tratamentelor cunoscute a fi nefro- sau hepatotoxice.

8. Raportul uree/creatinina
Valorile normale de referinta pentru acest raport sunt 12 – 20, in majoritatea cazurilor intre 12 – 16.


9. Colesterol total 
Colesterolul este un constituent important al membranelor celulare si este implicat in sinteza acizilor biliari, corticosteroizilor si a hormonilor sexuali.

Cea mai mare parte este exogen, provenind din grasimile de origina animala. Dupa absorbtia intestinala este preluat si metabolizat in ficat, apoi eliberat in circulatie si legat de lipoproteine (75% de LDL SI 25% de HDL).
Valorile normale variaza in functie de sex, varsta, dieta si regiunea geografica.

Recomandari pentru determinarea colesterolului total:
- evaluarea statusului lipidic si al tulburarilor metabolice;
- monitorizarea factorilor de risc crescut pentru boala coronariana;
- screening-ul dislipidemiilor primare si secundare si monitorizarea tratamentului lor;
- afectiuni ale tiroidei, renale, hepatice si pancreatice.

10. Colesterol HDL sau Lipoproteine cu densitate inalta
HDL-colesterolul reprezinta un grup de lipoproteine (cu mai multe subfractii) sintetizate la nivelul ficatului.

El reprezinta asa numitul “colesterol bun”, pentru ca realizeaza transportul colesterolul din tesuturile extrahepatice catre ficat pentru catabolizare si excretie.
Concentratiile HDL-colesterolului si apolipoproteinei - A sunt factori de risc pozitiv in ateroscleroza. 
Pacientii cu niveluri ridicate ale HDL-C sunt protejati, avand un risc scazut de a face ateroscleroza.

Recomandari pentru determinarea HDL colesterolului:
- diagnosticul dislipidemiilor;
- evaluarea profilului lipidic pentru aprecierea riscului de boala coronariana si ateroscleroza.

11. Colesterol LDL sau Lipoproteine cu densitate joasa
LDL-C este lipoproteina care contine cea mai mare cantitate de colesterol (aproximativ 70% din colesterolul seric total. LDL colesterol este implicat in transportul colesterolului catre tesuturi, in principal prin sistemul arterial, ceea ce explica incidenta crescuta a aterosclerozei si a bolii coronariene la pacientii cu valori crescute ale acestei lipoproteine.

Fiziologic, raportul LDL-colesterol / HDL-colesterol are valoarea de 2.9 la femei si 3.3 la barbat.
Daca valoarea acestui raport depaseste 3.5 la femei si 3.8 la barbati, apare riscul dezvoltarii aterosclerozei si a bolii coronariene. 

Recomandari pentru determinarea LDL colesterolului:
- diagnosticul hiperlipoproteinemiilor;
- evaluarea riscului de boala coronariana;
- hipertensiune arteriala, diabet zaharat, disfunctii tiroidiene, insuficienta renala.

12.  Trigliceride 
Trigliceridele din tesutul adipos si din celelalte tesuturi reprezinta cel mai important depozit de rezerve energetice ale organismului. Hipertrigliceridemia reprezinta factor de risc independent pentru boala aterosclerotica. In diabetul zaharat si sindromul metabolic, cresterea trigliceridelor impreuna cu valoarea HDL colesterolului si a LDL colesterolului (particule mici si dense – de obicei la o valoare normala sau usor crescuta) definesc dislipidemia aterogena.

Valori de referinta:
- normal < 150 mg/dL;
- usor crescut - 150-199 mg/dL;
- crescut – 200 - 499 mg/dL;
- mult crescut >= 500 mg/dL.
Cresteri tranzitorii pot aparea dupa un pranz bogat, ingestie de alcool, fumat si in lipsa activitatii fizice .
Recoltarea trigliceridelor se va efectua OBLIGATORIU a jeun, dupa un post alimentar minim de 12 ore.

Recomandari pentru determinarea trigliceridelor:
- monitorizarea factorilor de risc pentru ateroscleroza si boala coronariana; 
- screening-ul dislipidemiilor primare si secundare si monitorizarea tratamentului acestora.

13. Alaninaminotransferaza/ Glutamat piruvat transaminaza/ Transaminaza glutampiruvica – ALT (TGP)
ALT (ALAT), alaninaminotransferaza sau transaminaza glutampiruvica (TGP) este o enzima din clasa transferazelor. 

Ea se gaseste in concentratia cea mai mare in ficat (la nivelul hepatocitului), dar o intalnim si in rinichi, miocard, muschi scheletic si pancreas.

Valorile normale ale ALT nu exclud intotdeauna o afectiune  hepatica (in hepatitele cronice virale evolutia transaminazelor poate fi ondulanta). Pe de alta parte cresterile tranzitorii nu indica in mod cert o boala hepatica.    
ALT(TGP) este mai specifica pentru afectiunile hepatice decat AST(TGO). Nivelul ei seric nu se coreleaza insa direct cu severitatea lezarii ficatului sau cu prognosticul, necesitand determinari repetate.
Cresteri pasagere ale transaminazelor:
- se pot intalni  in timpul unor tratamente medicamentoase (ex : unele antibiotice – cefalosporine, ciprinol, aminoglicozide, betalactamine, tetracicline );
- dupa injectii intramusculare,traumatisme, rupturi musculare, efort fizic intens (in general efort izometric). In aceste cazuri insa cresterea va fi mai importanta pentru AST si CK muscular, mai putin pentru ALT.
Cresteri ale transaminazelor:
- de obicei in afectiunile hepatice se intalnesc valori crescute atat ale ALT cat si ale AST, cu predominanta  cresterii ALT;
- in hepatitele alcoolice, ciroza hepatica, metastazele hepatice si  infiltrarea grasa a ficatului de sarcina, raportul AST/ALT este insa supraunitar, de obicei > 2;
- in preeclampsia severa ALT creste paralel cu AST;
- afectiuni ale tractului biliar, pancreatite, viroze;
- administrarea anumitor medicamente;
Scaderi ale transaminazelor pot sa apara in:
- neoplazii;
- infectii urinare; 
- sarcina; 
- malnutritie.

Recomandari pentru determinarea ALT :
- diagnosticul pozitiv, urmarirea evolutiei si monitorizarea tratamentului in afectiunile hepatice acute sau cronice;
- diagnosticul diferential cu afectiunile pancreasului;
- diagnosticul diferential cu bolile tractului biliar;
- diagnosticul diferential in sindroamele icterice; 
- diagnosticul  afectarii  hepatice secundare din cadrul altor boli - de exemplu neoplazii, Boala Basedow Graves, colagenoze, insuficienta cardiaca congestiva, mononucleoza infectioasa, arsuri severe;
- diagnosticul in sindromul astenic de etiologie  neprecizata;
- diagnosticul diferential al cresterilor pasagere ale transaminazelor cu  hepatita medicamentoasa;
- urmarirea evolutiei transaminazelor in timpul tratamentului de lunga durata pentru diferite afectiuni cronice cu : amiodarona, metoprolol, verapamil, statine, fibrati, steroizi, contraceptive orale, estrogeni, metotrexat, tamoxifen, azatioprina, aspirina, carbamazepina, acenocumarol.

14. Aspartat aminotransferaza/ Oxalat glutamat transaminaza/ Transaminaza glutam oxalica - AST (TGO)
AST (TGO) - aspartataminotransferaza este o enzima ce face parte din clasa transaminazelor si catalizeaza transferul gruparii amino de la aspartat la grupul cetonic al cetoglutaratului, cu formare de acid oxalacetic .

Spre deosebire de ALT care se gaseste in principal la nivelul ficatului, AST este intalnita in cantitati mai mari si in alte tesuturi: miocard, ficat, muschi scheletic, rinichi, pancreas, tesut cerebral, splina, fiind astfel un indicator mai putin specific al functiei hepatice.
Creste in:
- hepatita acuta virala – cresteri de 10 pana la 100 de ori normalul;
- ciroza, ischemia hepatica, pancreatita cronica, traumatisme sau metastaze hepatice;
- obstructii biliare – o crestere urmata de o scadere rapida sugereaza o afectare biliara extrahepatica;
- postiradiere locala;
- insuficienta cardiaca congestiva, infarctul miocardic acut;
- administrarea unor medicamente : heparina, salicilati, opiacee, tetracicline, izoniazida;
- valori peste 3000 U/l apar in  hipotensiunea acuta din infarctul miocardic acut si starea septica.

Recomandari pentru determinarea AST:
- bolile ficatului;
- maladii ale muschiului striat.

15. Raportul AST/ALT
Normal: 0,7 – 1,4  in functie de metoda folosita.

Se foloseste pentru diagnosticul diferential al afectiunilor hepatobiliare si pancreatice.
 Raportul creste in:
- hepatita alcoolica - raport intre 2- 6;
- ciroza hepatica : raport intre 1,4 – 2;
- colestaza intrahepatica  > 1,5;
- carcinoamele hepatocelulare.

16. Bilirubina totala
Bilirubina este produsa in macrofage prin catabolismul enzimatic al hemului din diverse hemoproteine. Nivelurile bilirubinei serice cresc atunci cand productia depaseste metabolismul si excretia acesteia. Clinic hiperbilirubinemia apare ca icter – pigmentarea galbena a tegumentului si sclerelor, care se instaleaza la valori ale bilirubinei de peste 2.5 mg/dL.  

Valori crescute apar in urmatoarele cazuri: 
- in postul de 48 de ore bilirubina poate sa creasca cu 240%;
- hemoliza necomplicata; 
- icter hepatocelular;
- obstructie biliara extrahepatica; o crestere peste 40 mg% semnifica o obstructie intrahepatica;
- hepatita virala;
- hepatita alcoolica.
Recomandari pentru determinarea bilirubinei totale:
-  stabilirea tipului si etiologiei unui sindrom icteric;
-  diagnosticul diferential al afectiunilor hepatobiliare si pancreatice .

17. Bilirubina indirecta (neconjugata)
Bilirubina neconjugata sau bilirubina indirecta se obtine prin diferenta dintre valoarea bilirubinei totale si a celei directe.  

Bilirubina totala = Bilirubina neconjugata (indirecta) + Bilirubina conjugata (directa). 
Recomandari pentru determinarea bilirubinei indirecte:
- stabilirea tipului si etiologiei unui sindrom icteric;
- anemiile hemolitice.

18. Bilirubina directa (conjugata)
Bilirubina conjugata, hidrosolubila, este cunoscuta sub numele de bilirubina directa.

Cresterea valorilor bilirubinei directe in ser apare in icterele colestatice sau in cele hepatocelulare. Cresterea patologica a bilirubinei directe duce la aparitia acestui pigment in urina. Intrucat bilirubina indirecta nu se elimina prin urina, prezenta bilirubinei in urina denota cresterea in ser a bilirubinei conjugate.
Daca bilirubina directa reprezinta :
- 20 – 40% din cea totala – valoarea este sugestiva pentru un icter hepatic;
- 40 – 60% din cea totala – valoarea este sugestiva pentru un icter hepatic sau posthepatic;
- > 60%     din cea totala – valoarea este sugestiva pentru un icter posthepatic.
Recomandari pentru determinarea bilirubinei directe:
- stabilirea tipului si etiologiei unui sindrom icteric. 

19. Fosfataza alcalina - FA
Fosfataza alcalina (FA) este o enzima alcatuita in principal din trei forme izoenzimatice (hepatobiliara, osoasa, intestinala), la care se adauga in timpul sarcinii o forma tranzitorie (forma placentara).

Recomandari pentru determinarea fosfatazei alcaline:
- stabilirea etiologiei si monitorizarea sindroamelor de colestaza intra si extrahepatice produse de: calculi biliari si coledocieni, carcinoame, ciroza biliara primitiva, neoplasme si reactii medicamentoase; 
      In neoplasmul de cap de pncreas, litiaza coledociana si hepatita colestatica medicamentoasa FA poate creste de pana la 10 ori normalul.
- afectiuni hepatice:
a)  in hepatita acuta si ficatul gras acut se pot inregistra cresteri de pana la de 2 ori normalul;
      b)  in ciroza postnecrotica si mononucleoza infectioasa pot apare valori de peste 10 ori limita superioara a normalului;
      c)  in ciroza biliara primitiva si carcinoamele primitive, valorile pot ajunge la de 15 – 20 de ori normalul.
Valoarea FA interpretata izolat poate crea confuzii de diagnostic. Determinarea GGT reprezinta un test suplimentar util, pentru a confirma originea hepato-biliara a fosfatazei alcaline crescute in prezenta unor valori normale ale transaminazelor.
- diagnosticul afectiunilor osoase, fiind la ora actuala singura enzima cu importanta practica pentru patologia tesutului osos: boalaPaget (unde apare o crestere marcata izolata a FA in afara unei afectiuni hepatice) si in sarcomul osteogen;
- hiperparatiroidism;
- are valoare de marker tumoral in tumorile de diverse etiologii, astfel:
a) FA creste marcat la pacientii cu metastaze osoase doar daca tumora primitiva este un carcinom prostatic;
b) o crestere de peste 2 ori normalul la pacienti cu tumora primitiva mamara sau pulmonara si metastaze osteolitice semnifica mai probabil aparitia metastazelor hepatice;
c) FA poate creste la pacientii cu neoplasm de san, plaman, colon sau pancreas ca urmare a secretiei paraneoplazice fara sa existe vreo afectare hepatica. 
Cresteri ale FA se inregistreaza si in:
- ultima parte a sarcinii – pana la de 2 ori normalul;
- diabetul zaharat – creste cu 40%;
- ficatul de staza.
Observatie :
O crestere izolata a FA + scaderea colesterolului seric + limfocitoza sugereaza supradozarea medicatiei tiroidiene sau hipertiroidism.

20. Gama-glutamiltranspeptidaza - GGT
GGT – gama-glutamiltranspeptidaza este o proteina localizata la nivelul membranei citoplasmatice a numeroase celule, centrul activ al enzimei fiind situat la exterior. Celulele cu functii secretorii sau absorbtive dar si celulele tubulare renale sunt bogate in GGT.

GGT joaca un rol important in metabolismul mediatorilor inflamatiei, cum ar fi leucotrienele, substantelor carcinogene si toxice. 
GGT-ul  masurat in ser provine in special din ficat. In hepatopatii ea evolueaza paralel cu FA. Cresterile nu sunt totusi specifice si pot fi asociate si cu suferinte ale pancreasului, diabet zaharat, afectiuni cardiace sau renale.GGT este cel mai sensibil indicator pentru depistarea alcoolismului, deoarece cresterea sa este mai mare decat a celorlalte enzime hepatice dozate in mod curent.
Recomandari pentru determinarea GGT:
- diagnosticul unei hepatopatii in prezenta unei afectiuni osoase, a sarcinii sau in perioada copilariei (conditii in care valorile fosfatazei alcaline cresc, in timp ce GGT ramane la valori normale). 
- alcoolism : nivelul seric al GGT poate ajunge la valori de 3 - 50 de ori peste limita superioara a  normalului; cresterea sa depinde de durata  cosumului si de cantitatea ingerata . Are rol de asemenea in monitorizarea abstinentei de la alcool.
- bolile hepato-biliare: 
a) hepatitele acute - poate creste de > 7ori normalul;
b) ciroza hepatica – de 4 ori normalul iar in cazul suprapunerii unui carcinom primitiv hepatic poate creste de 10 – 20 ori peste normal;
c) ciroza biliara primitiva – de > 13 ori normalul.
- neoplazii:
        a)    in cancerul de san sau pulmonar GGT poate creste chiar in lipsa metastazelor hepatice;
        b)    metastaze hepatice : GGT creste paralel cu FA si poate ajunge la valori de > 14 ori normalul;
        c)    medicamente : barbiturice, antidepresivele triciclice cresc GGT seric.

21. Amilaza serica

Amilaza serica este o enzima produsa prin secretie exocrina, in pancreas, glandele salivare, ovare si muschiul scheletic. 
Ea este prezenta in ser sub doua forme izoenzimatice principale: pancreatica (40 % din amilaza serica totala) si salivara (60 % din amilaza serica totala).
Cresteri ale amilazei serice:
- pancreatita acuta - aproximativ 80 % din pacientii cu pancreatita acuta prezinta valori crescute ale amilazei serice in primele 24 ore de la debutul simptomatologiei, luandu-se in considerare  valorile ce depasesc de 3 ori limita superioara a normalului sau un raport amilaza/clearence la creatinina > 5%;
- sarcina cu evolutie normala - in timpul sarcinii cu evolutie normala pot fi intalnite valori usor/moderat crescute;
- cetoacidoza diabetica; 
-  insuficienta renala;
- consumul anumitor medicamente : colinergice, opiacee, captopril, cimetidina, corticosteroizi, estrogeni, , furosemid, ibuprofen, indometacin, nitrofurantoin, contraceptive orale, fenilbutazona, sulfonamide, sulindac, tetraciclina, diuretice tiazidice, substante de contrast ce contin iod. 
Scaderi  ale amilazei serice :
-  Administrarea de citrat, glucoza sau oxalati.
Recomandari pentru determinarea amilazei serice:

- diagnosticul si monitorizarea tratamentului in pancreatita acuta;
- diagnosticul diferential  in urgenta al cazurilor de abdomen acut (obstructie de duct pancreatic, ulcer
    peptic perforat, infarct intestinal).

22. Lipaza serica
Lipaza reprezinta o enzima pancreatica secretata in duoden, cu rol in scindarea trigliceridelor la acizi grasi, sursa majora a acestei enzime. 

Dupa o leziune pancreatica, lipaza apare in circulatie aproximativ in acelasi moment cu amilaza, dar ramane crescuta 7 – 10 zile.
Lipaza serica este de obicei normala la pacientii fara afectare pancreatica, care insa prezinta valori crescute ale amilazei asociate cu ulcerul peptic, boala inflamatorie intestinala sau obstructia intestinala.
Raportul lipaza/amilaza serica poate fi util in diferentierea pancreatitei de etiologie alcoolica de cea non-alcoolica. Astfel, un raport > 2 este sugestiv pentru etiologia alcoolica. 
Recomandari pentru determinarea lipazei:
- diagnosticul pancreatitei (mai specifica decat amilaza); in pancreatita acuta valoarea creste de 5 – 10 ori;
- diagnosticul peritonitei, infarctului intestinal, chistului pancreatic.

23. Proteine totale serice
Plasma contine mai mult de 300 de proteine diferite. Acest test detecteaza suma proteinelor serice circulante, care poate varia atat in conditii fiziologice cat si patologice. Proteinele reprezinta cea mai importanta componenta intravasculara cu rol in mentinerea presiunii coloid osmotice si participa la procese metabolice ca hormoni, enzime, transportori  asigurand si un echilibru hidric adecvat.


Recomandari pentru determinarea proteinelor totale:
- screening pentru depistarea deficitelor nutritionale si a gamapatiilor;
- investigarea sindroamelor edematoase;
- afectiuni insotite de hipercatabolism: hipertiroidism, inflamatii, neoplazii, boli cronice;
- malabsorbtie si afectiuni insotite de pierderi renale, digestive sau sanguine.

24. Albumina serica
Albumina este o proteina sintetizata la nivelul hepatocitului in cantitate de 14g/zi. 

Reprezinta cel mai important component proteic din plasma si urina.
Albumina constituie un indicator al starii de nutritie a organismului atat la copii cat si la adulti sau varstnici, fiind un marker al tulburarilor metabolismului proteic.
 Cresteri ale albuminei serice se intalnesc in:
- deshidratari;
- perfuzii cu albumina.
Scaderi ale albuminei serice se intalnesc in:
- deficite congenitale;

1 2 »
Pagina 1 din 2

Factor reumatoid Waaler-Rose
Sodiu seric sau Natriu
Sideremie (fier seric)
Potasiu seric
Magneziu seric
Fosfor seric, Fosfat seric, Fosfor anorganic
Calciu seric
Electroforeza proteinelor serice
Albumina serica
Proteine totale serice
Lipaza serica
Amilaza serica
Gama-glutamiltranspeptidaza - GGT
Fosfataza alcalina - FA
Bilirubina directa (conjugata)
1 2 »
Pagina 1 din 2

Pachete Donna

Fă-ți o verificare
completă în mai puțin
de 60 de minute


Vezi pachetele Donna de
Prevenție Anuală pentru Sănătatea Femeii
Servicii de excelență pt. Sănătatea Femeii
Servicii de Excelență
pentru Sănătatea
Femeii
Diagnostic corect, rapid și foarte important precoce
Diagnostic corect, rapid și foarte important precoce
Echipă de Medici cu Supraspecializare de 10-20 de Ani
Echipă de Medici cu
Supraspecializare
de 10-20 de Ani
Aparatură Vârf de Lance,Ultraperformantă
Aparatură
Vârf de Lance,
Ultraperformantă
Verificare Anuală Completă în 60 de Minute
Verificare Anuală
Completă în
60 de Minute
Peste 50,000 de Pacienți Mulțumiți
Peste 50,000
de Pacienți
Mulțumiți
© Copyright 2017 Donna Medical Center. Toate drepturile rezervate. | Website realizat de Triumf ® | Termeni și condiții