Fibromul Uterin - Simptome, Prevenție, Diagnostic și Tratament

Perioadele reproductive, în care nivelele hormonale cresc semnificativ, favorizează apariția și dezvoltarea fibroamelor uterine la femei. Astfel, la nivelul uterului pot apărea o serie de noduli fibromatoși cu dimensiuni variabile - de la noduli milimetrici până la cei cu dimensiuni impresionante ce pot atinge mărimea unei sarcini la termen.

Fibromul uterin înseamnă cancer?

Prima îngrijorarea vis-a-vis de apariția unui nodul fibromatos este legată de suspiciunea naturii sale. Altfel spus, primul lucru pe care vrei să-l afli despre fibromul uterin este dacă poate fi sau deveni o formațiune canceroasă.

Vestea bună este că fibromul uterin NU înseamnă cancer și nici nu implică riscuri în dezvoltarea lui, acesta fiind o formațiune tumorală benignă care presupune investigații și tratamente specifice pentru reducerea dimensiunilor sau chiar extirparea lui.

Poate fi prevenit?

Până în prezent, specialiștii nu au reușit să definească o cauzalitate clară a apariției fibromului uterin și, implicit, un sistem dovedit în profilaxia acestei afecțiuni. Se consideră, astfel, că fibromul uterin nu poate fi prevenit, principalele soluții rămânând depistarea lui prin investigații specifice și intervenirea cu tratament medicamentos sau chirurgical, atunci când este necesar.

Cauzele apariției fibroamelor uterine

Principalii factori care au fost direct asociați cu apariția fibromului uterin sunt:

• Dezechilibrul hormonal. Fibromul uterin conține un număr mult mai mare decât normal de receptori pentru - cei doi hormoni feminini responsabili pentru stimularea dezvoltării mucoasei uterine în timpul menstruației sau pentru pregătirea sarcinii.
• Moștenirea genetică. Femeile care au rude de gradul I diagnosticate cu fibroame uterine, prezintă, la rândul lor, riscul de a dezvolta aceste formațiuni;
• Rasa. S-a remarcat o predispoziție mai mare la femeile de culoare decât a celor din alte grupuri rasiale în dezvoltarea fibroamelor uterine încă de la vârste fragede și de dimensiuni mai mari;
• Sarcina si nașterea. Pentru femeile care au avut cel puțin o sarcină, respectiv, naștere, riscul apariției unor fibroame uterine este mult mai scăzut;
• Obezitatea. Greutatea corporală poate avea influențe semnificative asupra evoluției fibroamelor uterine, astfel că o femeie obeză are un risc crescut de a dezvolta fibrom decat una normoponderală;
• Menarha (prima menstruație) la vârstă mică-10 ani;
• Hipertensiune arterială;
• Stilul de viață nesănătos. Consumul frecvent de alcool și alimentația nesănătoasă (în special lipsa din dieta zilnică a fructelor și legumelor și consumul excesiv de carne) sunt factori care pot stimula creșterea fibroamelor uterine.

În funcție de aceste localizări, o femeie poate fi diagnosticată cu unul dintre următoarele tipuri de fibrom uterin:

• Fibrom submucos, dezvoltat în cavitatea interioră a uterului, are ca simptome de bază sângerarile prelungite în timpul menstruației, infertilitate și dificultăți în menținerea unei sarcini;
• Fibrom intramural, localizat în grosimea miometrului, este cel mai des întâlnit tip de fibrom. Simptomele asociate fibromului intramural sunt: presiune și durere pelvine, sangerări abundente în timpul menstruației , dureri de spate, tulburări urinare și digestive, infertilitate și complicații în timpul sarcinii;
• Fibrom subseros, localizat în exteriorul uterului, generează în special probleme la nivelul vezicii urinare sau rectului, în funcție de zona în care se dezvoltă. Atunci când fibromul subseros este legat de uter printr-un cordon vascularizat (diagosticându-se, astfel, sub denumirea de fibrom subseros pediculat), acesta poate prezenta riscul de răsucire, provocând dureri abdominale intense;
• Fibrom intraligamentar sau cervical - cazuri mai rare - ce se pot dezvolta la nivelul ligamentelor care susțin uterul și respectiv, la nivelul colului uterin.