În urmă cu mai mult de 20 de ani, la un interviu profesional, am fost întrebată de ce am ales Radiologia/Imagistica Medicală. Și am răspuns că mi se pare fascinant să văd înăuntrul oamenilor fără să folosesc bisturiul sau alte instrumente ce provoacă durere, ci doar o rază de lumină (unda electromagnetică) sau de sunet (ultrasunetul). Am rămas la aceeași părere. Și evoluția în timp a metodelor radiodiagnostice și imagistice nu m-a dezamăgit, ba chiar mi-a depășit cele mai mari așteptări.
Acum, mi se pare un privilegiu că m-am antrenat și specializat în acest domeniu, că pot mânui toate aceste metode ca pe „baghetă magică”, cu scopul de a vedea transformările (în bine sau nu) ale interiorului nostru anatomic. Am încercat mereu să le combin într-un mod optim, corespunzător patologiei investigate/presupuse. Și sper că am reușit, de cele mai multe ori, să ajung la concluzia corectă, astfel încât să orientez pacientele în gestionarea următorilor pași pe care îi aveau de făcut pentru o completa evaluarea stării lor de sănătate.
Și mai vreau să cred că, pe tot acest drum, nu am uitat nici de suflet. Chiar dacă pentru el nu am mai folosit razele X, undele sonore sau câmpul magnetic, am încercat să-l descifrez mereu folosind un algoritm propriu, care s-a format și perfecționat pe parcurs, folosind drept matrice însăși empatia, eul meu emoțional, răbdarea. Întotdeauna, în comunicarea cu pacienții, m-am gândit cum aș vrea să mi se vorbească și cum ar urma să privesc viitorul dacă eu aș fi în locul pacientei care părăsește cabinetul medical, cu o veste bună sau mai puțin bună.
Îndrăznesc să sper că, până acum, am reușit câte ceva din toate acestea.
Dr. Manuela Mihail
Medic primar Radiologie și Imagistică Medicală
