Salpingita - Cauze, Simptome, Diagnostic și Tratament

CUPRINS

CE ESTE SALPINGITA?

CAUZELE SALPINGITEI

CARE SUNT FACTORII DE RISC?

SIMPTOME - CUM SE MANIFESTĂ SALPINGITA?

CUM DIAGNOSTICĂM SALPINGITA?

CUM TRATĂM SALPINGITA?

Ce este salpingita?

Salpingita este o condiție ginecologică ce afectează trompele uterine (oviductele), manifestându-se prin inflamarea sau infectarea acestora. Dacă nu este tratată, salpingita poate conduce la complicații, printre care și infertilitatea de cauză tubară.

Salpingita afectează în special femeile tinere, cu vârste cuprinse între 15 și 25 ani - care se confruntă adesea cu infecții cu transmitere sexuală - ca urmare a actului sexual neprotejat.

Cauzele salpingitei

Cea mai frecventă cauză a salpingitei este dobândirea unei infecții bacteriene, prin intermediul raportului sexual neprotejat, cu penetrare vaginală. La originea infecțiilor care declanșează salpingita se numără diverși germeni:

• Chlamydia trachomatis;
• Gonococul Neisseria gonorrhee;
• Mycoplasmele; Ureaplasmele;
• Germeni prezenți în flora vaginală, precum streptococii sau stafilococii, germenii anaerobi, E Coli, Proteus, Klebsiella.

Pe lângă sexul neprotejat, alte metode de contaminare sunt intervențiile asupra aparatului genital (întreruperi voluntare de sarcină, introducerea steriletului) sau explorarea vaginului, realizate în condiții neconforme.

Care sunt factorii de risc?

Salpingita are o prevalență crescută în rândul femeilor cu vârste cuprinse între 15-25 ani, în cazul cărora factorul declanșator al infecțiilor este reprezentat de germeni transmiși pe cale sexuală, în contextul actului sexual neprotejat. Factorul favorizant principal este lipsa unei educații complete și corecte în ceea ce privește sănătatea intimă, favorizată de modul în care sunt tratate aceste subiecte, la nivel familial dar și la nivel instituțional.

Specialiștii subliniază următorii factori de risc:

• Debut sexual precoce;
• Parteneri sexuali multipli;
• Antecedente de boli cu transmitere sexuală;
• Utilizarea steriletului ca măsură de contracepție.

Simptome – cum se manifestă salpingita?

• Durerea este constantă în formele acute ale bolii. Are sediul în abdomenul inferior și pelvis, iradiază spre lombe și coapse. Se accentuează  în timpul ovulației, menstruației sau în timpul actului sexual;
• Febra;
• Sângerări care au loc în afara perioadei de menstruație;
• Secreții vaginale urât mirositoare sau de culoare verzuie sau galbenă;
• Dureri lombare surde sau dureri abdominale;
• Greață, vărsături;
• Urinări frecvente.

Cum diagnosticăm salpingita?

În cazul în care vă confruntați cu unul dintre simptomele menționate mai sus, vă recomandăm să vă programați imediat o vizită la cabinetul medicului ginecolog. Acesta va efectua, în primul rând, anamneza, în cadrul căreia va analiza simptomele, antecedentele ginecologice și va cere detalii despre rapoartele sexuale recente. Ulterior, medicul poate efectua un examen clinic, care constă în palparea abdomenului, concomitent cu verificarea manuală a vaginului (tușeu vaginal).

O altă metodă de diagnosticare este efectuarea unor examene bacteriologice, în cadrul cărora se fac recoltări de probe, pentru depistarea germenilor care au cauzat infecția. Acest examen trebuie efectuat și la partenerul pacientei, pentru diagnosticarea unei eventuale infecții și tratarea acesteia. Se recomandă, de asemenea, efectuarea analizelor din sânge.

Ecografia pelvină și ecografia transvaginală sunt recomandate în cazurile de salpingită acută și ajută la excluderea altor afecțiuni, precum apendicita, chisturile sau torsiunea ovariană.

Laparoscopia este utila pentru diagnosticul diferențial al salpingitei.

Cum tratăm salpingita?

Dacă vorbim despre o formă ușoară de salpingită, tratamentul urmărește eradicarea infecției pacientei și tratarea partenerilor infectați - pentru a se evita extinderea sau recidiva afecțiunii și constă în administrarea de antibiotice, adaptate tipului de infecție cauzală. Acest tratament durează, de obicei, 10-14 zile, se asociază cu medicamente antiinflamatorii. Dacă pacienta este purtătoare de sterilet, administrarea tratamentului va începe numai după extragerea steriletului. Medicii recomandă ca pacientele să urmeze o perioadă de abstinență sexuală, să oprească administrarea contraceptivelor orale și să se odihnească.

O altă procedură recomandată pentru tratament este laparoscopia, pentru salpinitele cronice cu sactosalpinx. Dacă pacienta se confruntă cu o situație mai complicată, precum apariția abcesului tubar, medicul poate recomanda efectuarea laparotomiei. În cazul în care abcesul afectează numai una dintre trompele uterine și un ovar, intervenția recomandată este anexectomie unilaterală, care oferă posibilitatea obținerii unei sarcini. În cazul în care sunt afectate ambele trompe uterine, cât și uterul, este necesară efectuarea histerectomiei cu anexectomie bilaterală, cu consecința imposibilității  obținerii  sarcinii.