aproximativ 30 % din cirozele şi cancerele hepatice.
Virusul hepatitic C este prezent în sângele persoanelor infectate, dar şi în medile biologice: salivă, lapte, secreţii vaginale, spermă etc. (în acestea din urmă, concentraţia sa este mai mică decât a virusului B).
Cum se transmite VHC?
VHC este transmis prin contactul cu sânge sau produse de sânge infectat: transfuzii, folosirea acelor şi seringilor de la o persoană la alta (fără sterilizare sau insuficient sterilizate), tatuarea corpului, vaccinarea cu echipament nesterilizat, folosirea în comun a aparatului de bărbierit sau a trusei de manichiură.
Se poate transmite şi de la mamă la făt. Rata de transmisie verticală la gravidele cu anti-HCV pozitiv a fost estimată la 2.7-4.4 %.
Virusul nu se transmite prin folosirea în comun a veselei, piscinelor şi toaletelor.
Diagnostic VHC
Detectarea anticorpilor anti-HCV nu permite distincţia dintre o infecţie curentă cu virus hepatitic C şi o infecţie în antecedente.
Pentru confirmarea diagnosticului de infecţie activă este necesară efectuarea ARN-VHC.
Rezultate fals negative la determinarea anticorpilor antivirus hepatitic C apar în: - insuficienţa renală; - crioglobulinemie mixtă esenţială.
Rezultate fals pozitive: - pot să apară în boli autoimune (75- 80 % dintre cazurile de hepatita cronică autoimună); - poliarterita nodoasă; - hipergamaglobulinemie; - paraproteinemie.
Recomandări pentru determinarea anti-HCV: - screening-ul produselor de sânge şi al donatorilor; - screening-ul persoanelor expuse riscului de transmitere al virusurilor hepatitice (personal medical, hemodializaţi, consumatori de droguri i.v.) - screening-ul prenatal, în scopul prevenirii transmiterii infecţiei la făt; - diagnosticul de infectie acută/cronică cu virusul hepatitei C.
021.9732
