Cancerul ovarian. Simptome și factori de risc
Articol realizat cu ajutorul Dr. Corina Bușe - Medic primar Obstetrică - Ginecologie
Cancerul ovarian este o afecțiune gravă care apare atunci când celulele din epiteliul sau stroma ovariană încep să se dividă haotic, scapă de sub controlul mecanismelor imune ale organismului și dobândesc caractere maligne.
Cancerul ovarian reprezintă a șasea cauză de cancer la femeile din Europa (determină 5% din toate cazurile de cancer). În Europa se estimează că anual sunt diagnosticate 61.000 de cazuri și 39.000 de decese prin cancer ovarian. Boala are o rată de mortalitate mare ca urmare a faptului că simptomele lui sunt nespecifice, fapt ce duce, în majoritatea cazurilor, la diagnosticarea într-un stadiu tardiv, când tumora a evoluat și a metastazat.
Simptomele cancerului ovarian
Printre acestea se numără:
- Durere lombară, abdominală sau abdomino-pelvină;
- Simptome gastrointestinale: eructații (râgâieli), indigestie, grețuri, modificări ale tranzitului intestinal, constipație sau diaree.
- Hemoragii vaginale anormale, în special după menopauză;
- Apariția de scurgeri sau sângerări vaginale neobișnuite și neregulate;
- Dispareunie (durere în timpul actului sexual);
- Mărirea în dimensiuni a abdomenului și chiar palparea unei formațiuni tumorale la acest nivel;
- Astenie;
- Tulburări urinare: micțiune iminentă, arsuri la urinat;
- Scădere în greutate;
- Dispanee (dificultate în respirație).
Care sunt factorii de risc?
Deși cauzele cancerului ovarian nu sunt clare, specialiștii au reușit să identifice o parte dintre factorii de risc care conduc la apariția acestuia. Printre factorii de risc ai cancerului ovarian, cei mai importanți sunt:
- Antecedentele familiale: Femeile cu istoric familial pozitiv au un risc crescut de a dezvolta cancer ovarian la vârste tinere, sub 40 de ani, ceea ce este totuși neobișnuit pentru epidemiologia acestui tip de cancer (el apărând de obicei la femeile trecute de vârstă de 50 de ani). Studiile medicale relevă că dintre femeile cu cancer ovarian, între 10- 20% au o rudă de grad apropiat care a fost diagnosticată cu cancer mamar sau cancer de ovar.
- Vârsta înaintată: cancerul de ovar apare mai frecvent la femeile trecute de 50 ani, aflate la menopauză;
- Nuliparitatea (absența nașterilor);
- Debutul precoce al ciclului menstrual (sub 12 ani) și instalarea tardivă a menopauzei: cu cât femeia are mai multe cicluri menstruale, cu atât crește riscul;
- Infertilitatea: femeile active sexual, care nu folosesc metode contraceptive și care nu rămân însărcinate au un risc crescut de a fi diagnosticate cu cancer de ovar;
- Administrarea terapiei hormonale de substituție sau a estrogenilor: există studii care au demonstrat că femeile aflate sub tratament de substituție hormonală au un risc crescut de cancer ovarian.
- Sindromul ovarelor polichistice: poate fi un factor de risc prin secreția crescută de hormoni androgeni care caracterizează această afecțiune;
Cum se diagnostichează cancerul ovarian:
- Ecografia abdominală sau transvaginală - folosirea de ultrasunete pentru a crea o imagine clară a ovarelor pe un monitor video;
- Tomografie computerizată sau rezonantă magnetică nucleară;
- Măsurarea markerului tumoral sanguin CA-125, HE4 și scor ROMA;
- Laparotomie sau laparoscopie - proceduri chirurgicale pentru recoltarea unei probe de țesut tumoral;
- Biopsia - prelevarea unei probe de țesut tumoral pentru a depista existența celulelor canceroase;
- Limfografia - examen radiografic al vaselor limfatice cu ajutorul unei substanțe de contrast;
- Histeroscopia - poate aduce informații asupra cavitații uterine, mai ales în contextul sângerărilor anormale din perioada adultă sau în postmenopauză. Biopsia per-histeroscopică și examenul histopatologic al fragmentelor prelevate tranșează diagnosticul;
- Pelviscopia - metoda endoscopică ce are valoare în tumorile de ovar (mai ales la femeile tinere). Ea este avantajoasă pentru depistarea precoce a cancerului de ovar, fiind contraindicată în stadiile avansate. Are valoare deosebită în cazul tumorilor benigne, în tumorile borderline, la femeile tinere sau la grupele de femei cu mare risc.
Pentru tratarea cancerului ovarian se recurge la intervenția chirurgicală diferențiată în funcție de stadiul bolii. În cazul cancerelor ovariene diagnosticate în stadiul I și al femeilor care vor să mai aibă copii, opțiunile de tratament sunt:
- Excizia ovarului afectat și a trompei uterine respective;
- Biopsierea ovarului contralateral;
- Excizia omentului mare;
- Excizia ganglionilor limfatici din pelvis precum și a celor paraaortici;
- Recoltarea de fragmente bioptice din alte țesuturi vecine, dar și a unei cantități de lichid peritoneal pentru a determina dacă există însămânțare neoplazică.
- Histerectomia (îndepărtarea chirurgicală a uterului) și salpingo-ovarectomie (îndepărtarea tubelor uterine și a ovarelor);
- Colectarea de lichid peritoneal pentru investigare microscopică;
- Îndepărtarea ganglionilor limfatici pelvini și paraaortici (disecție ganglionară);
- Excizia țesutului gras (omentului);
- Excizia a cât mai mult țesut afectat, în funcție de posibilități și de extinderea cancerului;
- Biopsia oricărui tip de țesut care poate fi afectat de cancer.
Pe lângă intervenția chirurgicală se mai poate apela la chimioterapie care poate fi aplicată ca monoterapie (agenții folosiți sunt cu precădere agenții alkilanti) sau polichimioterapie (combinația poate să cuprindă între 2 și 4 citostatice). Chimioterapia se impune ca tratament adjuvant chiar în stadiul I de boala și devine preponderentă în stadiile avansate.
O altă metodă de tratament este radioterapia. Aceasta poate fi externă sau internă, cea externă poate fi utilizată pentru a șterge urmele de cancer după chimioterapie, în timp ce radioterapia internă poate fi utilizata pentru cancer avansat.
Care este rata de supraviețuire în funcție de stadiile bolii?
Dacă boala este diagnosticată și tratată din timp, când cancerul încă nu a depășit ovarul, rata de supraviețuire după 5 ani este de 90%. Dar, datorită simptomelor reduse, care cu greu atrag atenția în stadiile incipiente ale bolii, doar 19% din toate cazurile sunt descoperite la început. Dacă neoplasmul ovarian a fost diagnosticat în stadiul III sau mai târziu, rata de supraviețuire scade dramatic, ajungând până la 29%.
De aceea, diagnosticarea precoce este extrem de importantă! Descoperă devreme pentru a nu regreta mai târziu. Vorbește cu specialiștii în prevenție ai Donna Medical Center pentru a învăța cum să te menții sănătoasă!
Citește și:
S-ar putea să te intereseze și...
Cele mai citite
Virusul HPV – tot ce trebuie să știi
Torsiunea Ovariană: cauze, simptome și tratament
Ghid complet al metodelor contraceptive
Ecografia transvaginală – Tot ce trebuie să știi
Testul de sarcină – Tot ce trebuie să știi dacă bănuiești că esti însărcinată
Nodulii la sân: Ghid complet
Durerea de sâni (mastodinie)
Semnele și simptomele cancerului mamar
Tot ce trebuie să știi despre cancerul la sân
Sindromul ovarelor polichistice
Testul Babeș- Papanicolau: Ghid complet
Chisturile ovariene: diagnostic și tratament
Analize recomandate în timpul sarcinii
Metode contraceptive
Cancer col uterin - simptome
Cancer ovarian. Simptome și factori de risc
Fibromul uterin
Adenomul hipofizar
Endometrioza
