Leucoree: de ce apare, cum se manifestă și cum poate fi tratată

Leucoreea,un tip de secreție vaginală, este un fenomen frecvent întâlnit la femei. Deși în multe cazuri este un proces fiziologic normal, poate semnala și prezența unor infecții sau afecțiuni ginecologice. Caracteristicile secreției – culoare, miros, consistență – pot oferi indicii importante despre cauza subiacentă. Identificarea rapidă și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor. În continuare, explorăm principalele cauze ale leucoreei, simptomele asociate și opțiunile de tratament, oferind sfaturi utile pentru menținerea sănătății intime.

 

Ce este leucoreea?

 

Leucoreea reprezintă o secreție vaginală albicioasă sau transparentă, care poate fi atât un proces fiziologic normal, cât și un semn al unei afecțiuni ginecologice. Aceasta poate varia în cantitate, consistență și miros în funcție de ciclul menstrual, stilul de viață sau prezența unor infecții [1].

 

Diferența dintre secrețiile vaginale fiziologice și cele patologice

Secrețiile vaginale fiziologice sunt normale și au rolul de a menține echilibrul florei vaginale și de a proteja împotriva infecțiilor. Acestea:

 

 

• Sunt transparente sau alb-lăptoase
• Nu au miros neplăcut
• Nu sunt însoțite de simptome precum prurit (mâncărime), arsură sau iritație
• Pot varia în funcție de faza ciclului menstrual (de exemplu, în timpul ovulației sunt mai abundente și mai elastice)

 

 

Secrețiile vaginale patologice, în schimb, pot indica o infecție sau o altă problemă ginecologică. Acestea:

 

 

• Pot avea o culoare modificată (gălbuie, verzui, gri)
• Pot fi însoțite de un miros neplăcut (ex. miros de pește în cazul vaginozei bacteriene)
• Pot cauza mâncărime, senzație de arsură, durere la urinare sau în timpul actului sexual
• Pot fi mai abundente și persistente decât secrețiile normale

 

 

Leucoreea este un simptom comun, dar adesea neglijat, care poate semnala dezechilibre vaginale sau probleme de sănătate mai grave, cum ar fi infecțiile bacteriene, fungice sau bolile cu transmitere sexuală. În lipsa unui diagnostic corect și a tratamentului adecvat, aceste afecțiuni pot duce la complicații, inclusiv infertilitate sau inflamații pelvine [2].

 

Cauzele leucoreei

 

Leucoreea poate avea multiple cauze, fiind clasificată în două categorii principale: fiziologice, atunci când este un fenomen normal al corpului, și patologice, atunci când indică o infecție sau o afecțiune ginecologică.

 

Cauze fiziologice

Secrețiile vaginale sunt normale și necesare pentru menținerea sănătății vaginale, contribuind la hidratarea mucoasei și la protejarea împotriva agenților patogeni. Acestea pot apărea în diverse situații:

 

 

• Ovulația – în jurul zilei 14 a ciclului menstrual, nivelul crescut de estrogen determină o secreție vaginală clară, elastică și abundentă, asemănătoare albușului de ou. Acest lucru ajută la transportul spermatozoizilor și crește șansele de concepție.
• Sarcina – modificările hormonale din timpul sarcinii duc la o creștere a producției de secreții vaginale, care sunt de obicei inodore și de culoare alb-lăptoasă. Aceasta are rol protector, prevenind pătrunderea infecțiilor în colul uterin.
• Menopauza – deși multe femei experimentează uscăciune vaginală după menopauză, unele pot avea o leucoree ușoară din cauza fluctuațiilor hormonale [3].

 

Cauze infecțioase

Leucoreea patologică poate fi cauzată de infecții vaginale, care necesită tratament specific în funcție de agentul patogen implicat.

 

Infecții bacteriene

• Vaginoza bacteriană – este cea mai frecventă cauză de leucoree anormală, apărând atunci când echilibrul florei vaginale este perturbat și bacteriile „bune” (Lactobacili) sunt înlocuite de bacterii patogene, precum Gardnerella vaginalis. Se caracterizează printr-o secreție abundentă, alb-cenușie, cu miros puternic de pește, mai ales după contact sexual [4].

 

Infecții fungice

• Candidoza vaginală – cauzată de fungi din genul Candida, această infecție determină o secreție albă, brânzoasă, însoțită de prurit intens, iritație și senzație de arsură. Factori precum utilizarea antibioticelor, diabetul sau imunitatea scăzută pot favoriza apariția acestei afecțiuni [5].

 

Infecții parazitare

• Trichomoniaza – este o boală cu transmitere sexuală cauzată de parazitul Trichomonas vaginalis. Se manifestă printr-o secreție spumoasă, gălbuie sau verzui, cu miros neplăcut, asociată frecvent cu senzație de arsură, disconfort la urinare și inflamație vaginală [2].

 

Infecții virale

• Herpesul vaginal – virusul Herpes Simplex (HSV) poate provoca leziuni dureroase pe mucoasa vaginală și vulvară, însoțite de secreții vaginale crescute. Această infecție este recurentă și poate fi declanșată de stres sau de un sistem imunitar slăbit [3].

 

Cauze neinfecțioase

Leucoreea poate apărea și din cauze neinfecțioase, inclusiv modificări hormonale, alergii sau afecțiuni ginecologice.

 

 

• Dezechilibre hormonale – nivelurile fluctuante de estrogen și progesteron pot duce la o secreție vaginală excesivă, mai ales în sindromul ovarelor polichistice (SOP), tulburări tiroidiene sau tratamente hormonale.
• Reacții alergice sau iritații – anumite produse de igienă intimă (săpunuri parfumate, geluri de duș, lubrifianți), lenjeria sintetică sau utilizarea frecventă a absorbantelor zilnice pot irita mucoasa vaginală, determinând o secreție anormală.
• Afecțiuni ginecologice – leucoreea persistentă și abundentă poate semnala prezența unor boli precum:
  • Polipi cervicali – creșteri benigne ale mucoasei colului uterin, care pot cauza secreții apoase sau cu striuri de sânge.
  • Fibrom uterin – tumori benigne care pot influența echilibrul hormonal și secrețiile vaginale.
  • Cancer de col uterin – în stadii avansate, poate determina secreții apoase, rozalii sau cu miros neplăcut [4].

 

Simptome și manifestări ale leucoreei

Leucoreea poate varia ca aspect și poate fi însoțită de diferite simptome, în funcție de cauza subiacentă. Pentru a determina dacă este un fenomen normal sau un semn al unei afecțiuni, este important să analizezi caracteristicile secreției vaginale și eventualele simptome asociate.

 

Caracteristicile secreției vaginale

Aspectul secreției vaginale poate oferi indicii importante despre starea de sănătate a aparatului reproducător. Secreția poate fi analizată în funcție de culoare, consistență și miros:

 

 

Caracteristică	Leucoree fiziologică (normală)	Leucoree patologică (anormală)
Culoare	Alb-lăptoasă, transparentă, ușor gălbuie (când se oxidează în contact cu aerul)	Gălbuie, verzuie, cenușie, maro sau cu striuri de sânge
Consistență	Fluidă, apoasă, ușor elastică sau cremoasă (în funcție de faza ciclului menstrual)	Densă, spumoasă, brânzoasă sau cu cheaguri
Miros	Inodoră sau cu un miros discret, ușor acid	Miros neplăcut, puternic (ex. miros de pește în vaginoza bacteriană)

 

 

Secrețiile vaginale normale se modifică în funcție de ciclul menstrual, sarcină sau menopauză, dar dacă apar schimbări bruște și persistente, poate fi un semn de infecție sau altă afecțiune ginecologică.

 

Simptome asociate leucoreei patologice

Leucoreea fiziologică nu este însoțită de simptome deranjante. În schimb, leucoreea patologică poate fi asociată cu manifestări precum:

 

 

• Mâncărime vaginală – frecvent întâlnită în infecțiile fungice (candidoză), dar și în vaginoza bacteriană sau iritațiile cauzate de produsele de igienă intimă.
• Senzație de arsură – apare adesea în infecțiile vaginale sau după contactul cu substanțe iritante.
• Durere pelvină – poate indica o infecție avansată sau o afecțiune ginecologică mai gravă, cum ar fi boala inflamatorie pelvină.
• Disconfort la urinare – arsuri sau usturimi la urinare pot fi semne de infecție urinară sau de trichomoniază.
• Durere în timpul actului sexual (dispareunie) – poate apărea în cazul infecțiilor vaginale, vaginitei atrofice sau bolilor cu transmitere sexuală [5].

 

Dacă leucoreea este persistentă și este însoțită de aceste simptome, este necesar un consult ginecologic pentru stabilirea unui diagnostic corect.

 

 

Diferențierea între leucoreea normală și cea patologică

Pentru a distinge leucoreea fiziologică de cea patologică, trebuie luate în considerare mai mulți factori:

 

Criteriu	Leucoree fiziologică	Leucoree patologică
Frecvență	Apare ocazional, mai ales în timpul ovulației, sarcinii sau menopauzei	Persistă mai multe zile sau săptămâni
Cantitate	Moderată, variază în funcție de ciclul menstrual	Excesivă, deranjantă
Simptome asociate	Fără simptome neplăcute	Însoțită de mâncărime, arsură, durere, miros neplăcut
Modificări bruște	Variabilă, dar fără schimbări bruște	Se modifică brusc în culoare, consistență și miros

---

 

Diagnosticul leucoreei

Diagnosticul leucoreei implică o evaluare medicală detaliată pentru a identifica o cauză exactă a secrețiilor vaginale anormale. Acesta include consultația ginecologică și o serie de teste și analize specifice, care ajută la diferențierea dintre leucoreea fiziologică și cea patologică.

 

Consultația ginecologică

Prima etapă în diagnostic este consultul medical, în cadrul căruia ginecologul va evalua simptomele și istoricul medical al pacientei. Consultația include:

 

Anamneza medicală

 

• Medicul va pune întrebări despre caracteristicile secreției (culoare, miros, consistență, cantitate).
• Se va analiza prezența altor simptome (mâncărime, arsură, disconfort la urinare, dureri pelvine).
• Se va investiga istoricul infecțiilor vaginale și al bolilor cu transmitere sexuală (BTS).
• Se va discuta despre factori care pot influența flora vaginală, cum ar fi utilizarea antibioticelor, contraceptivele hormonale sau schimbările recente în stilul de viață [4].

 

Examinarea clinică ginecologică

 

• Medicul va inspecta zona genitală externă pentru a detecta eventuale iritații, leziuni sau inflamații.
• Se va realiza un examen cu speculumul vaginal pentru a vizualiza colul uterin și pereții vaginali, observând prezența inflamațiilor, secrețiilor anormale sau altor modificări.
• Palparea uterului și a ovarelor (tuseul vaginal) poate ajuta la identificarea eventualelor afecțiuni ginecologice asociate.

 

Dacă medicul suspectează o infecție sau o altă afecțiune ginecologică, va recomanda teste suplimentare de laborator pentru un diagnostic precis [3].

 

Teste și analize recomandate

În funcție de simptome și de observațiile clinice, pot fi efectuate următoarele investigații:

 

 

• Examen microscopic al secreției vaginale
  • Se prelevează o mostră de secreție vaginală și se analizează la microscop pentru a identifica bacterii, fungi (Candida), paraziți (Trichomonas vaginalis) sau celule inflamatorii.
  • Poate evidenția prezența de celule epiteliale acoperite cu bacterii, caracteristice vaginozei bacteriene.

 

• Culturi bacteriene și antifungice
  • Se folosește pentru a identifica tipul exact de bacterii sau fungi implicate într-o infecție vaginală.
  • Este util în cazurile în care infecțiile persistă și nu răspund la tratamentul standard.

 

• Test Papanicolau
  • Examinarea citologică a celulelor colului uterin permite detectarea anomaliilor celulare, infecțiilor virale (HPV) și a leziunilor precanceroase.
  • Este recomandat periodic pentru prevenția cancerului de col uterin.

 

• Teste PCR pentru infecții cu transmitere sexuală (ITS)
  • Aceste teste sunt extrem de precise și pot detecta ADN-ul agenților patogeni responsabili de boli cu transmitere sexuală, cum ar fi Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, Trichomonas vaginalis sau virusurile herpes simplex (HSV-1 și HSV-2).
  • Se efectuează prin analiza unei probe de secreție vaginală sau prin test de urină.

 

• Determinarea pH-ului vaginal
  • pH-ul vaginal normal este între 3,8 și 4,5. Un pH crescut (>4,5) poate indica vaginoză bacteriană sau trichomoniază, în timp ce un pH normal, dar cu secreții anormale, poate sugera candidoză.

 

• Analize de sânge și hormonale (dacă sunt necesare)
  • Se pot recomanda teste hormonale pentru a identifica dezechilibre endocrine care pot favoriza leucoreea (ex. sindromul ovarelor polichistice, tulburări tiroidiene).
  • Hemoleucograma și markerii inflamatori pot ajuta la depistarea unei infecții sistemice [2].

 

Opțiuni de tratament pentru leucoree

Tratamentul leucoreei depinde de cauza care stă la baza secreției vaginale anormale. Acesta poate include medicamente specifice pentru infecțiile identificate, probiotice pentru refacerea florei vaginale și, în anumite cazuri, tratamente hormonale. De asemenea, igiena intimă adecvată și măsurile de prevenție joacă un rol esențial în menținerea sănătății vaginale.

 

Tratament medical

• Infecțiile bacteriene (cum ar fi vaginoza bacteriană) sunt tratate cu antibiotice,  administrate oral sau sub formă de ovule vaginale.
• Infecțiile fungice (candidoza vaginală) necesită antifungice creme sau ovule vaginale.
• Infecțiile parazitare (trichomoniaza) sunt tratate cu specific, local și pe cale generală.
• Infecțiile virale (cum ar fi herpesul genital) nu au un tratament curativ, dar antiviralele pot reduce simptomele și frecvența episoadelor recurente [1].

 

Probiotice pentru refacerea florei vaginale

• Administrarea de probiotice (oral sau vaginal) ajută la restabilirea echilibrului bacterian, favorizând creșterea lactobacililor și prevenind recurența infecțiilor.
• Produsele care conțin Lactobacillus rhamnosus și Lactobacillus reuteri sunt cele mai eficiente în menținerea unui mediu vaginal sănătos [4].

 

Tratament hormonal în caz de dezechilibre endocrine

• În cazul leucoreei cauzate de tulburări hormonale (cum ar fi menopauza sau sindromul ovarelor polichistice), medicul poate recomanda terapie de substituție hormonală sau contraceptive orale pentru echilibrarea nivelului de estrogen și progesteron.
• Cremele vaginale cu estrogen pot fi utile pentru femeile aflate la menopauză, care se confruntă cu uscăciune vaginală și modificări ale secrețiilor [5].

 

Remedii naturale și măsuri de prevenție

Pe lângă tratamentul medical, adoptarea unui stil de viață sănătos și a unor practici corecte de îngrijire intimă poate preveni apariția leucoreei patologice.

 

Igiena intimă corectă

• Spălarea zonei intime cu apă călduță și un gel de igienă intimă cu pH neutru ajută la menținerea echilibrului florei vaginale.
• Evitarea dușurilor vaginale, care pot perturba flora naturală și favoriza apariția infecțiilor.
• Ștergerea din față spre spate după urinare pentru a preveni contaminarea vaginului cu bacterii din zona anală.

 

Alimentație echilibrată și rolul probioticelor

• O dietă bogată în fructe, legume și alimente fermentate (iaurt, kefir, murături) susține imunitatea și sănătatea florei vaginale.
• Evitarea consumului excesiv de zahăr, care favorizează dezvoltarea Candida albicans.
• Hidratarea adecvată ajută la menținerea elasticității și sănătății mucoasei vaginale [3].

 

Evitarea factorilor iritanți

• Lenjeria intimă din bumbac, care permite pielii să respire, este de preferat în locul materialelor sintetice care favorizează umezeala și proliferarea bacteriilor.
• Evitarea produselor parfumate pentru igiena intimă, a absorbantelor zilnice utilizate excesiv și a detergenților agresivi pentru spălarea lenjeriei intime.
• Reducerea stresului și a oboselii, care pot influența negativ sistemul imunitar și echilibrul hormonal [2].

 

Control ginecologic periodic

• Consultul ginecologic regulat, ideal o dată pe an, permite depistarea precoce a infecțiilor și afecțiunilor ginecologice.
• Efectuarea testului Papanicolau și a analizelor pentru infecții cu transmitere sexuală este esențială pentru prevenirea complicațiilor.

 

 

Leucoreea poate fi un fenomen normal sau un semn al unei afecțiuni ginecologice, iar diferențierea dintre cele două este esențială pentru sănătatea feminină. Înțelegerea cauzelor, recunoașterea simptomelor și adoptarea unor măsuri corecte de igienă și prevenție sunt pași importanți în menținerea echilibrului florei vaginale.

 

 

Un consult ginecologic periodic, alături de un stil de viață sănătos și tratamente adecvate, poate preveni complicațiile și asigura confortul și bunăstarea femeilor. Orice modificare anormală a secrețiilor vaginale trebuie investigată de un specialist pentru un diagnostic corect și un tratament eficient.

 

Surse: