Placenta praevia: cauze, riscuri și investigații medicale

Placenta praevia este o afecțiune medicală gravă care apare în timpul sarcinii, când placenta se implantează anormal în partea inferioară a uterului, acoperind parțial sau complet colul uterin. Această condiție poate duce la complicații semnificative, atât pentru mamă, cât și pentru făt, inclusiv hemoragii severe, riscuri de naștere prematură și necesitatea unei nașteri prin cezariană. Înțelegerea cauzelor, riscurilor și opțiunilor de diagnosticare este esențială pentru gestionarea corectă a sarcinii și prevenirea unor posibile complicații.

 

Ce este placenta praevia?

Placenta praevia este o afecțiune obstetricală în care placenta se atașează în partea inferioară a uterului, acoperind parțial sau complet colul uterin. În mod normal, placenta se formează în zona superioară a uterului pentru a asigura schimbul de nutrienți și oxigen între mamă și făt. Atunci când placenta se dezvoltă prea jos, poate bloca parțial sau total canalul de naștere, ceea ce face imposibilă o naștere naturală și crește riscul de hemoragie severă [1].

 

Cum se formează și cum se poziționează placenta în uter?

Placenta este un organ temporar care se formează în timpul sarcinii și are rolul de a furniza oxigen și nutrienți esențiali fătului, eliminând în același timp produsele reziduale. Dezvoltarea placentei începe imediat după implantarea embrionului în peretele uterin, iar poziția sa finală este determinată de locul unde ovulul fecundat s-a fixat în uter.

 

 

În majoritatea sarcinilor, placenta se implantează în partea superioară sau laterală a uterului, asigurând astfel un spațiu optim pentru dezvoltarea fătului. În cazurile de placenta praevia, implantarea are loc prea jos, afectând colul uterin și interferând cu procesul natural al nașterii [2].

 

 

Tipuri de placenta praevia

Placenta praevia este clasificată în funcție de gradul în care acoperă colul uterin:

 

 

• Placenta praevia completă – placenta acoperă în totalitate orificiul intern al colului uterin, ceea ce face imposibilă nașterea naturală și necesită o operație cezariană.
• Placenta praevia parțială – placenta acoperă parțial colul uterin, creând un risc semnificativ de hemoragie în timpul travaliului.
• Placenta praevia marginală – placenta este situată la marginea colului uterin, dar nu îl acoperă complet. Deși uneori se poate retrage pe măsură ce uterul crește, există riscuri crescute de sângerare și complicații.
• Placenta joasă inserată – placenta este implantată în apropierea colului uterin, dar nu îl acoperă. Poate fi diagnosticată în trimestrele timpurii, dar uneori se deplasează în sus pe măsură ce sarcina progresează [3].

Cauze ale placentei praevia

Deși cauzele exacte ale apariției placenta praevia nu sunt pe deplin înțelese, există mai mulți factori care pot influența poziționarea anormală a placentei.

 

 

Anumiți factori materni și medicali pot crește riscul de dezvoltare a placentei praevia:

 

 

• Vârsta mamei – gravidele cu vârsta peste 35 de ani au un risc mai mare de placenta praevia comparativ cu cele mai tinere.
• Istoricul sarcinilor anterioare – femeile care au avut mai multe sarcini prezintă un risc crescut, deoarece uterul a suferit modificări și poate influența implantarea placentei.
• Intervențiile chirurgicale anterioare – operațiile anterioare la nivelul uterului, cum ar fi cezarienele, chiuretajele sau îndepărtarea fibroamelor, pot lăsa cicatrici care afectează locul unde placenta se fixează.
• Fumatul și consumul de droguri – toxinele din fumul de țigară și substanțele nocive, precum cocaina, pot afecta vascularizarea uterului, crescând riscul unei implantări anormale a placentei.
• Fertilizarea in vitro (FIV) – femeile care au conceput prin tehnici de reproducere asistată au un risc mai mare de placenta praevia, probabil din cauza modului în care embrionul se implantează în uter.
• Nașterile multiple – femeile care au avut mai multe nașteri tind să aibă un risc crescut din cauza modificărilor în structura uterină [4].

 

Există și factori genetici sau legați de unele afecțiuni uterine care pot crește riscul de apariție a placentei praevia:

 

 

• Anomalii ale uterului – uterul septat, bicorn sau alte malformații congenitale pot împiedica implantarea corectă a placentei.
• Insuficiența endometrială – dacă stratul interior al uterului (endometrul) este afectat de infecții anterioare sau inflamații, placenta poate avea dificultăți în a se atașa corect.
• Predispoziție genetică – deși nu este un factor determinant, unele studii sugerează că există o componentă ereditară care poate influența riscul de placenta praevia [5].

 

Există și unele riscuri legate de sarcinile multiple:

 

 

• Gemeni sau sarcini multiple – femeile care poartă gemeni sau tripleți au un risc mai mare de placenta praevia, deoarece placenta trebuie să se dezvolte pe o suprafață mai mare și uneori se poate extinde peste colul uterin.
• Suprasolicitarea uterină – în sarcinile multiple, uterul este mai întins decât în cazul unei sarcini unice, ceea ce poate afecta poziționarea placentei.
• Risc crescut de complicații – în cazul sarcinilor multiple, placenta praevia este adesea asociată cu alte probleme, cum ar fi restricția de creștere intrauterină (RCIU) sau sindromul transfuzor-transfuzat [6].

 

Simptomele placentei praevia

Placenta praevia poate trece neobservată în primele stadii ale sarcinii, însă pe măsură ce uterul crește și placenta rămâne poziționată anormal, pot apărea simptome specifice. Diagnosticul precoce este esențial pentru a preveni complicațiile și a asigura o gestionare adecvată a sarcinii.

 

 

Cel mai frecvent simptom al placentei praevia este sângerarea vaginală nedureroasă în a doua jumătate a sarcinii, de obicei după săptămâna 20. Aceasta poate varia ca intensitate, de la pete ușoare la hemoragii severe și poate apărea spontan sau după activitate fizică, contact sexual sau un examen pelvian [4].

 

 

Alte simptome pot include:

 

 

• Hemoragie vaginală recurentă – poate apărea și dispărea pe parcursul sarcinii.
• Dureri abdominale sau lombare ușoare – deși placenta praevia nu provoacă, în general, durere severă, unele femei pot experimenta disconfort.
• Contracții premature – uneori, sângerarea este însoțită de contracții uterine.
• Poziție fetală anormală – placenta praevia poate împiedica fătul să se angajeze corect în canalul de naștere, determinând o poziție transversală sau pelviană [3].

 

Riscurile asociate cu placenta praevia

Placenta praevia este o afecțiune care necesită o monitorizare atentă, deoarece poate duce la complicații grave atât pentru mamă, cât și pentru făt. Severitatea riscurilor depinde de gradul de acoperire a colului uterin, de evoluția sarcinii și de eventualele episoade de sângerare.

 

Complicații pentru mamă

Placenta praevia poate genera o serie de complicații importante pentru viitoarea mamă:

 

Hemoragia severă

• Este cea mai gravă complicație asociată cu placenta praevia și poate apărea oricând în a doua jumătate a sarcinii sau în timpul travaliului.
• Hemoragia severă poate duce la șoc hemoragic, punând în pericol viața mamei.
• În unele cazuri, este necesară transfuzia de sânge [1].

 

Naștere prematură

• Dacă sângerarea este severă și incontrolabilă, se poate decide provocarea nașterii înainte de termen, ceea ce crește riscul de prematuritate [3].

 

Placenta accreta

• Uneori, placenta praevia este asociată cu placenta accreta (placenta atașată anormal de peretele uterin).
• Aceasta poate duce la sângerări severe în timpul nașterii și poate necesita histerectomie (îndepărtarea uterului) pentru a opri hemoragia [2].

 

Infecții postpartum

• După o cezariană, există un risc crescut de endometrită (infecție a mucoasei uterine).
• Recuperarea poate fi mai dificilă și poate necesita tratament cu antibiotice [5].

 

Anemie

• Pierderea repetată de sânge poate duce la anemie severă, care afectează starea generală a mamei și poate necesita suplimente de fier sau transfuzii [6].

 

 

 

 

Riscuri pentru copil

Placenta praevia poate presupune o serie de riscuri și pentru viitorul bebeluș:

 

Prematuritate

• Unul dintre cele mai mari riscuri pentru bebeluș este nașterea prematură, care poate apărea din cauza hemoragiilor sau a deciziei medicale de a efectua o cezariană înainte de termen.
• Prematuritatea poate afecta dezvoltarea organelor, în special a plămânilor [3].

 

Dificultăți respiratorii

• Bebelușii născuți prematur au un risc crescut de sindrom de detresă respiratorie, deoarece plămânii nu sunt complet dezvoltați.
• Aceștia pot necesita ventilație mecanică sau administrare de surfactant (o substanță care ajută la deschiderea plămânilor) [5].

 

Restricție de creștere intrauterină (RCIU)

• Fluxul sanguin către făt poate fi afectat, ceea ce poate duce la o greutate mai mică la naștere [1].

 

Complicații neurologice

• Prematuritatea severă poate crește riscul de hemoragie intraventriculară (sângerare la nivelul creierului) și întârzieri în dezvoltare.

 

Posibilitatea unei nașteri prin cezariană

În majoritatea cazurilor de placenta praevia, nașterea vaginală nu este posibilă deoarece placenta blochează colul uterin. Cezariana este metoda sigură de naștere, iar momentul intervenției depinde de evoluția sarcinii:

 

 

• Dacă placenta praevia nu provoacă sângerări semnificative, se încearcă menținerea sarcinii până la 37-38 de săptămâni, moment în care se efectuează cezariană programată.
• Dacă apar sângerări masive sau alte complicații, cezariana se efectuează de urgență, chiar dacă sarcina nu a ajuns la termen [6].

 

Investigații medicale și metode de diagnostic pentru placenta praevia

Diagnosticarea precoce a placentei praevia este esențială pentru a preveni complicațiile și pentru a stabili un plan de monitorizare adecvat. Metodele de investigație includ ecografia obstetricală (abdominală și transvaginală), RMN-ul și monitorizarea fetală, fiecare având un rol important în evaluarea poziției placentei și stării fătului.

 

Ecografia abdominală și transvaginală

Ecografia abdominală este prima investigație utilizată pentru evaluarea placentei. Se realizează aplicând un gel pe abdomenul gravidei și utilizând un transductor cu ultrasunete pentru a obține imagini ale uterului și placentei. Deși oferă o imagine generală, în unele cazuri poate fi necesară o evaluare mai detaliată.

 

 

Ecografia transvaginală (endovaginală) este metoda cea mai precisă pentru confirmarea diagnosticului. Se realizează cu ajutorul unei sonde introduse ușor în vagin, ceea ce permite o vizualizare clară a colului uterin și a placentei. Este considerată o procedură sigură și nu crește riscul de sângerare atunci când este efectuată corect de un specialist [7].

 

Când se efectuează ecografia?

• Placenta praevia poate fi detectată inițial în trimestrul al doilea (aproximativ la 18-20 de săptămâni).
• Dacă este diagnosticată devreme, medicul va recomanda ecografii repetate pentru a evalua dacă placenta se ridică pe măsură ce uterul crește.
• La 32-36 de săptămâni, se efectuează o ecografie finală pentru a confirma dacă placenta rămâne în poziție anormală sau dacă a migrat suficient pentru a permite o naștere naturală [5].

 

Alte metode de diagnostic

În unele cazuri, rezultatele obținute cu ajutorul ecografiei necesită completare cu detalii obținute cu ajutorul altor metode de diagnostic:

 

Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN)

• RMN-ul se utilizează în cazurile complexe, mai ales dacă există suspiciunea de placenta accreta (placenta atașată anormal de peretele uterin).
• Oferă imagini detaliate ale structurii placentei și a relației sale cu uterul.
• Nu implică radiații și este sigură pentru mamă și făt [5].

 

Monitorizarea fetală

• Se efectuează în special dacă există episoade de sângerare sau suspiciuni de suferință fetală.
• Include cardiotocografia (CTG), care înregistrează bătăile inimii fătului și contracțiile uterine.
• Ajută la identificarea oricăror semne de stres fetal, care ar putea indica necesitatea unei nașteri premature [2].

 

Tratament și gestionarea placentei praevia

Placenta praevia necesită o monitorizare atentă și un plan de gestionare bine stabilit pentru a preveni complicațiile. Tratamentul variază în funcție de severitatea afecțiunii, de prezența simptomelor și de vârsta gestațională. În majoritatea cazurilor, nașterea prin cezariană este singura opțiune sigură pentru mamă și copil.

 

Monitorizarea sarcinii

Odată ce placenta praevia este diagnosticată, medicul va recomanda un plan de monitorizare personalizat, care include:

 

 

• Ecografii periodice – pentru a evalua poziția placentei și a observa dacă aceasta migrează spre partea superioară a uterului.
• Monitorizarea simptomelor – orice sângerare vaginală trebuie raportată imediat medicului.
• Monitorizarea fetală – în caz de sângerări frecvente, se efectuează testele non-stres și cardiotocografia (CTG) pentru a evalua starea de bine a fătului.
• Restricții privind activitatea fizică – femeile cu placenta praevia sunt sfătuite să evite efortul fizic intens, ridicarea greutăților și contactul sexual, deoarece acestea pot declanșa sângerări [1].

 

Frecvența controalelor depinde de severitatea cazului:

 

 

• Dacă nu există sângerări, evaluările sunt făcute la fiecare 2-4 săptămâni.
• Dacă apar episoade de hemoragie, monitorizarea poate fi săptămânală sau chiar zilnică, în cazul internării în spital.

 

Opțiuni de tratament

Tratamentul depinde de prezența sau absența sângerărilor și de vârsta gestațională.

 

Gestionarea placentei praevia fără sângerare

Dacă placenta praevia este diagnosticată în trimestrul al doilea și nu provoacă sângerări, se recomandă:

 

 

• Monitorizare atentă, cu ecografii periodice.
• Evitarea factorilor declanșatori, cum ar fi exercițiile fizice intense sau relațiile sexuale.
• Repaus relativ, cu evitarea statului prelungit în picioare.

 

Placenta se poate „ridica” pe măsură ce uterul crește, iar în unele cazuri, această migrare permite o naștere vaginală [6].

 

Gestionarea placentei praevia cu sângerare ușoară

Dacă apar episoade ușoare de sângerare, fără contracții sau alte complicații:

 

 

• Se poate recomanda internarea pentru supraveghere.
• Se administrează medicamente pentru maturarea pulmonară a fătului (corticosteroizi), în cazul în care există risc de naștere prematură.
• În unele cazuri, se administrează tocolitice pentru a preveni contracțiile premature [5].

 

Gestionarea placentei praevia cu sângerare severă

Dacă sângerarea este abundentă sau incontrolabilă, poate fi necesară:

 

 

• Transfuzie de sânge, dacă există pierderi mari.
• Internare prelungită, pentru monitorizare intensivă.
• Naștere prematură prin cezariană, dacă sănătatea mamei sau a fătului este în pericol.

 

În cazurile extreme, poate fi necesară histerectomia (îndepărtarea uterului) dacă placenta este profund atașată (placenta accreta) și provoacă sângerări incontrolabile [4].

 

Indicațiile pentru nașterea prin cezariană

Nașterea prin cezariană este aproape întotdeauna necesară, deoarece placenta blochează colul uterin și face imposibilă expulzia naturală a fătului.

Cezariană programată (în săptămâna 36-37 de sarcină) dacă:

 

 

• Nu au existat episoade severe de sângerare.
• Fătul este stabil și bine dezvoltat.
• Placenta rămâne poziționată anormal și nu a migrat spre partea superioară a uterului.

 

Cezariană de urgență dacă:

• Apare hemoragie severă care pune în pericol viața mamei și a fătului.
• Fătul prezintă semne de suferință fetală.
• Încep contracțiile premature, crescând riscul de sângerare și complicații [3].

 

Placenta praevia este o afecțiune care necesită o atenție medicală constantă și o monitorizare riguroasă pentru a preveni complicațiile. Deși implică riscuri atât pentru mamă cât și pentru copil, un diagnostic precoce și un plan de gestionare adecvat pot asigura o evoluție favorabilă a sarcinii. Prin controale regulate, respectarea recomandărilor medicale și pregătirea pentru o eventuală naștere prin cezariană, viitoarele mame pot avea o sarcină mai sigură și o experiență cât mai lipsită de riscuri. Comunicarea constantă cu medicul și urmărirea atentă a simptomelor sunt esențiale pentru o naștere reușită și un nou-născut sănătos.

 

 

Surse: