Biometria fetală: ce este și cum contribuie la monitorizarea sarcinii

Biometria fetală reprezintă un instrument esențial în monitorizarea sarcinii, permițând evaluarea creșterii și dezvoltării fătului prin măsurători ecografice precise. Aceasta oferă informații despre dimensiunile și proporțiile fetale, ajutând la identificarea eventualelor anomalii de creștere sau complicații obstetricale. Prin analiza unor parametri precum diametrul biparietal, circumferința craniană și abdominală, lungimea femurului și lichidul amniotic, medicii pot estima vârsta gestațională, greutatea fetală și pot detecta riscuri precum restricția de creștere intrauterină sau macrosomia. Astfel, biometria fetală joacă un rol crucial în asigurarea unei sarcini sănătoase și în luarea deciziilor medicale pentru bunăstarea mamei și a copilului.

 

Ce este biometria fetală?

 

Biometria fetală este o metodă de evaluare a creșterii și dezvoltării fătului prin măsurători precise realizate în timpul sarcinii. Aceste măsurători permit medicilor să urmărească evoluția sarcinii, să estimeze vârsta gestațională și să identifice eventualele anomalii de creștere. Datele obținute prin biometrie fetală sunt comparate cu grafice standardizate pentru a determina dacă dezvoltarea fătului este corespunzătoare vârstei gestaționale [1].

 

Principalele măsurători realizate

 

Biometria fetală include mai mulți parametri esențiali care oferă informații despre dimensiunile și proporțiile fetale:

 

• Diametrul biparietal (BPD) – măsoară distanța dintre cele două oase parietale ale craniului fetal și ajută la estimarea vârstei gestaționale.
• Circumferința craniană (HC) – evaluează dezvoltarea craniului și este utilă în depistarea unor afecțiuni neurologice.
• Circumferința abdominală (AC) – un indicator al creșterii fetale, esențial pentru detectarea restricției de creștere intrauterină sau a macrosomiei.
• Lungimea femurului (FL) – reflectă dezvoltarea sistemului osos și poate indica eventuale anomalii scheletice.
• Indicele lichidului amniotic (AFI) – măsoară cantitatea de lichid amniotic, esențială pentru dezvoltarea normală a fătului și prevenirea complicațiilor obstetricale [2].

 

Instrumente folosite în determinarea biometriei fetale

 

Progresul pe care l-a realizat medicina în ultimii ani facilitează accesul medicilor și al pacientelor la aparatură modernă și tot mai performantă, care permite surprinderea cu precizie îmbunătățită a unui număr tot mai mare de detalii. Măsurătorile aferente biometriei fetale se realizează prin:

 

• Ecografia obstetricală – este metoda principală utilizată pentru biometria fetală, fiind o tehnică neinvazivă, sigură și accesibilă. Se poate efectua transabdominal sau transvaginal, în funcție de vârsta gestațională și obiectivul investigației.
• RMN fetal – utilizat în cazuri speciale, atunci când ecografia nu oferă suficiente detalii, în special pentru evaluarea sistemului nervos central și a altor anomalii complexe.
• Inteligența artificială și software de analiză – tehnologiile moderne permit interpretarea automată a măsurătorilor, reducând riscul erorilor și oferind o mai mare precizie în diagnostic [3].

 

Biometria fetală este astfel o componentă esențială a monitorizării sarcinii, contribuind la detectarea precoce a problemelor și la îmbunătățirea îngrijirii materno-fetale.

 

Parametrii esențiali ai biometriei fetale

 

Biometria fetală se bazează pe măsurători standardizate, utilizate pentru a evalua creșterea și dezvoltarea fătului. Acești parametri sunt esențiali pentru identificarea eventualelor anomalii și pentru asigurarea unei monitorizări adecvate a sarcinii.

 

Diametrul biparietal (BPD)

 

Diametrul biparietal (BPD) măsoară distanța dintre cele două oase parietale ale craniului fetal, fiind unul dintre cei mai importanți parametri folosiți pentru estimarea vârstei gestaționale.

 

• Se măsoară începând cu săptămâna 12-14 de sarcină, devenind mai precis între săptămânile 18 și 26.
• Este util în evaluarea dezvoltării craniene și în depistarea anomaliilor congenitale, cum ar fi microcefalia sau hidrocefalia.
• Valori anormale pot indica restricție de creștere intrauterină (RCIU) sau afecțiuni genetice [4].

 

Circumferința craniană (HC)

 

Circumferința craniană (HC) reprezintă măsurarea conturului craniului fetal și este un indicator esențial al dezvoltării sistemului nervos central.

 

• Oferă informații despre creșterea normală a creierului fetal și poate ajuta la identificarea anomaliilor craniene.
• Este mai puțin influențată de forma capului decât BPD, ceea ce o face un parametru mai fiabil pentru estimarea vârstei gestaționale.
• Valori anormale pot sugera microcefalie, macrocefalie sau alte afecțiuni neurologice congenitale [5].

 

Circumferința abdominală

 

Circumferința abdominală (AC) măsoară dimensiunea abdomenului fetal și este un parametru esențial pentru evaluarea stării nutriționale a fătului.

 

• Este cel mai important indicator al masei corporale fetale, având un rol crucial în estimarea greutății fetale.
• Este sensibil la modificările de creștere intrauterină, fiind utilă în diagnosticarea restricției de creștere fetală sau a macrosomiei (greutate fetală excesivă).
• Valori reduse ale AC pot indica insuficiență placentară sau malnutriție fetală, în timp ce valori crescute pot fi asociate cu diabetul gestațional [4].

 

Lungimea femurului (FL)

 

Lungimea femurului (FL) este o măsurătoare utilizată pentru evaluarea creșterii osoase și a dezvoltării scheletului fetal.

 

• Femurul este cel mai lung os din corpul uman, iar măsurarea sa reflectă ritmul general de creștere a fătului.
• Este un parametru important în estimarea vârstei gestaționale și a disproporțiilor scheletice.
• Valori scăzute pot indica displazii scheletice, sindroame genetice (ex: acondroplazie) sau restricție de creștere intrauterină [6].

 

Indicele lichidului amniotic (AFI)

 

Indicele lichidului amniotic (AFI) măsoară cantitatea de lichid amniotic din uter, având un rol esențial în dezvoltarea normală a fătului.

 

• Lichidul amniotic asigură protecția mecanică a fătului, dezvoltarea pulmonară și reglarea temperaturii intrauterine.
• AFI este calculat prin măsurarea în milimetri a celor patru cadrane ale uterului și oferă informații despre funcția placentară și starea fetală.
• Valori scăzute (oligohidramnios) pot indica insuficiență placentară, ruptură prematură de membrane sau anomalii renale fetale.
• Valori crescute (polihidramnios) pot fi asociate cu diabetul gestațional, anomalii congenitale sau sarcini multiple [7].

 

Acești parametri sunt esențiali pentru monitorizarea dezvoltării fetale și permit intervenții precoce în cazul unor anomalii, contribuind la gestionarea optimă a sarcinii.

 

 

Cum contribuie biometria fetală la monitorizarea sarcinii?

 

Biometria fetală joacă un rol esențial în supravegherea dezvoltării fătului și în detectarea precoce a eventualelor probleme care pot afecta sănătatea acestuia. Aceasta oferă informații detaliate despre ritmul de creștere al fătului, proporțiile acestuia și eventualele anomalii, permițând astfel intervenții rapide și adecvate.

 

Depistarea restricției de creștere intrauterină (RCIU)

 

Restricția de creștere intrauterină (RCIU) apare atunci când fătul nu se dezvoltă conform vârstei gestaționale, având o greutate sub percentila 10 pentru vârsta sa. Biometria fetală ajută la identificarea acestui risc prin măsurătorile esențiale, precum:

 

• Circumferința abdominală (AC) – un indicator important al stării nutriționale a fătului.
• Raportul între circumferința craniană și cea abdominală (HC/AC) – un dezechilibru poate indica o redistribuire a fluxului sanguin către creier, un semn clasic al RCIU.
• Estimarea greutății fetale – o scădere progresivă a ritmului de creștere sugerează restricție de creștere.
• Indicele lichidului amniotic (AFI) – niveluri scăzute pot indica insuficiență placentară, o cauză frecventă a RCIU [2].

 

Prin identificarea precoce a RCIU, medicii pot recomanda monitorizare intensivă, modificarea stilului de viață al mamei sau, în cazuri severe, inducerea nașterii pentru prevenirea complicațiilor.

 

Identificarea macrosomiei fetale

 

Macrosomia fetală este o situație în care fătul are o greutate estimată peste percentila 90 pentru vârsta sa gestațională (peste 4.000-4.500 g la termen). Aceasta poate crește riscul de complicații la naștere, inclusiv distocie de umăr și traumatisme neonatale.

 

Biometria fetală ajută la detectarea macrosomiei prin:

 

• Circumferința abdominală (AC) – valori crescute pot indica un exces de depozitare a grăsimii fetale.
• Diametrul biparietal (BPD) și circumferința craniană (HC) – dimensiuni mari ale capului pot face dificilă nașterea vaginală.
• Lungimea femurului (FL) – poate reflecta o creștere anormală a segmentelor osoase lungi [3].

 

Identificarea precoce a macrosomiei permite planificarea unei nașteri sigure, fie prin inducerea travaliului, fie prin recomandarea unei cezariene dacă riscurile sunt semnificative.

 

Evaluarea riscului de malformații congenitale

 

Anomaliile congenitale pot afecta diverse sisteme ale organismului fetal, iar biometria fetală poate contribui la depistarea acestora prin măsurători detaliate și corelarea acestora cu alte investigații.

Exemple de anomalii detectabile prin biometrie fetală includ:

 

• Microcefalie sau macrocefalie – indicate de modificări ale circumferinței craniene (HC), asociate cu afecțiuni genetice sau infecțioase.
• Displazii scheletice – pot fi identificate prin măsurători anormale ale lungimii femurului (FL) și ale celorlalte oase lungi.
• Hidrocefalie – diagnosticată printr-o circumferință craniană (HC) semnificativ crescută și ventriculomegalie.
• Anomalii abdominale – pot fi evidențiate prin măsurători atipice ale circumferinței abdominale (AC), cum ar fi în cazul gastroschizisului sau omfalocelului [1].

 

Atunci când biometria fetală indică o posibilă anomalie, sunt necesare investigații suplimentare, precum ecografia morfologică detaliată, testele genetice sau RMN-ul fetal.

 

Determinarea vârstei gestaționale și estimarea greutății fetale

 

Stabilirea corectă a vârstei gestaționale este esențială pentru evaluarea creșterii fetale și pentru planificarea îngrijirilor prenatale.

 

• În primul trimestru, lungimea cranio-caudală (CRL) este cel mai precis parametru pentru determinarea vârstei gestaționale.
• În al doilea și al treilea trimestru, se utilizează mai mulți parametri biometrici: BPD, HC, AC și FL.
• Greutatea fetală este estimată folosind formule ecografice care combină măsurători ale capului, abdomenului și femurului [2].

 

O determinare corectă a vârstei gestaționale ajută la prevenirea diagnosticelor eronate de RCIU sau macrosomie și permite o planificare corectă a nașterii.

 

Monitorizarea evoluției sarcinii în cazul patologiilor materne (diabet gestațional, hipertensiune etc)

 

Biometria fetală este deosebit de importantă în sarcinile cu risc crescut, unde există patologii materne care pot influența dezvoltarea fătului.

 

• Diabetul gestațional – crește riscul de macrosomie fetală, astfel că biometria fetală ajută la monitorizarea creșterii excesive și la prevenirea complicațiilor la naștere.
• Hipertensiunea arterială și preeclampsia – pot determina insuficiență placentară și RCIU, astfel că biometria fetală permite detectarea precoce a întârzierii de creștere.
• Bolile autoimune sau renale materne – pot afecta fluxul sanguin uteroplacentar, necesitând o monitorizare atentă a creșterii fetale și a nivelului de lichid amniotic [7].

 

Prin biometrie fetală, medicii pot ajusta planul de îngrijire prenatală și pot lua decizii privind momentul optim al nașterii pentru a asigura sănătatea mamei și a copilului.

 

Când și cum se efectuează biometria fetală?

 

Biometria fetală se efectuează pe tot parcursul sarcinii, la momente cheie, pentru a monitoriza dezvoltarea fătului și a identifica eventualele probleme. Aceasta se realizează prin ecografie obstetricală, care poate fi transabdominală sau transvaginală, în funcție de vârsta gestațională și de obiectivul investigației.

 

Trimestrul I (săptămânile 6-13) – confirmarea sarcinii și stabilirea vârstei gestaționale

 

În primul trimestru, biometria fetală are rolul de a confirma prezența sarcinii, de a evalua viabilitatea embrionului și de a estima vârsta gestațională cât mai precis. Principalele măsurători realizate sunt:

 

• Lungimea cranio-caudală (CRL) – măsurarea distanței dintre cap și coccis, utilizată pentru a estima vârsta gestațională cu o precizie de ±3-5 zile.
• Diametrul sacului gestațional – oferă informații despre dezvoltarea timpurie a embrionului.
• Frecvența cardiacă fetală – verificată pentru a confirma viabilitatea sarcinii [4].

 

Tot în acest trimestru se efectuează screeningul genetic combinat (dublu test + ecografie), unde se măsoară translucența nucală (NT) pentru depistarea riscului de anomalii cromozomiale (ex: sindrom Down).

 

Trimestrul II (săptămânile 14-28) – monitorizarea creșterii și morfologia fetală

 

Acesta este momentul optim pentru evaluarea detaliată a dezvoltării fetale și pentru detectarea eventualelor anomalii structurale. Măsurătorile principale includ:

 

• Diametrul biparietal (BPD) – estimează vârsta gestațională și dezvoltarea craniului.
• Circumferința craniană (HC) – utilă pentru evaluarea creșterii creierului.
• Circumferința abdominală (AC) – esențială pentru detectarea restricției de creștere intrauterină (RCIU) sau a macrosomiei.
• Lungimea femurului (FL) – indicator al dezvoltării osoase și al vârstei gestaționale [5].

 

Tot în acest trimestru se efectuează morfologia fetală detaliată (săptămânile 20-22), o ecografie avansată care analizează în detaliu toate organele fătului și fluxul sanguin prin Doppler.

 

Trimestrul III (săptămânile 28-40) – monitorizarea finală a creșterii și pregătirea pentru naștere

 

În ultimul trimestru, biometria fetală este utilizată pentru a evalua evoluția sarcinii și pentru a identifica eventuale probleme care pot influența nașterea. Se măsoară:

• Greutatea fetală estimată (EFW) – calculată pe baza BPD, HC, AC și FL, esențială pentru planificarea nașterii.
• Indicele lichidului amniotic (AFI) – evaluează cantitatea de lichid amniotic, importantă pentru detectarea oligohidramniosului sau polihidramniosului.
• Profilul biofizic fetal – include măsurători ale mișcărilor fetale, tonusului muscular, respirației și lichidului amniotic, utilizat pentru a evalua bunăstarea fătului [2].

 

În cazul sarcinilor cu risc (diabet gestațional, hipertensiune, RCIU), monitorizarea se face mai frecvent pentru a decide momentul optim al nașterii.

 

Ecografia pentru biometrie fetală: cum se realizează și ce trebuie să știe pacientele

 

Tipurile de ecografie utilizate în biometria fetală sunt:

 

• Ecografia transvaginală – utilizată în primul trimestru și uneori în al doilea trimestru pentru evaluarea colului uterin.
  • Se introduce o sondă ecografică subțire în vagin, oferind imagini clare ale embrionului și ale uterului.
  • Nu este dureroasă și nu afectează sarcina.
• Ecografia transabdominală – metoda standard utilizată din al doilea trimestru.
  • Se aplică un gel pe abdomen, iar medicul mișcă transductorul pentru a obține imagini ale fătului.
  • Pacienta trebuie să vină cu vezica urinară moderat plină pentru o vizualizare mai bună în primul trimestru [3].

 

Recomandări pentru paciente

 

• Nu este necesară o pregătire specială, dar este recomandat să poarte haine confortabile.
• Procedura este nedureroasă și nu prezintă riscuri pentru mamă sau făt.
• Este important ca măsurătorile să fie efectuate de un specialist cu experiență pentru acuratețea rezultatelor.
• În cazul unor rezultate neclare sau suspecte, pot fi necesare investigații suplimentare, precum ecografia Doppler sau RMN-ul fetal.

 

Interpretarea rezultatelor și implicațiile clinice

 

Biometria fetală oferă date esențiale pentru evaluarea dezvoltării fătului, iar interpretarea corectă a rezultatelor este crucială pentru gestionarea optimă a sarcinii. Valorile obținute sunt comparate cu tabele de referință pentru vârsta gestațională, iar orice abatere semnificativă poate indica o problemă ce necesită investigații suplimentare sau chiar intervenții medicale.

 

Normalitatea valorilor biometrice în funcție de vârsta gestațională

 

Pentru fiecare vârstă gestațională există intervale de referință pentru măsurătorile fetale. Valorile sunt exprimate în percentile, iar interpretarea lor se face astfel:

 

• Percentilele 10-90 → normalitate
• Sub percentila 10 → posibilă restricție de creștere intrauterină (RCIU)
• Peste percentila 90 → posibilă macrosomie fetală [1]

 

Exemple de valori medii la anumite vârste gestaționale:

 

Vârsta gestațională (SG)	BPD (mm)	HC (mm)	AC (mm)	FL (mm)	Greutatea estimată (g)
20 săptămâni	47	170	144	33	300
28 săptămâni	73	260	240	55	1100
36 săptămâni	91	320	320	70	2600
40 săptămâni	95	340	350	75	3400

 

În interpretarea biometriei fetale, trebuie să se țină cont și de factori individuali, cum ar fi constituția genetică a părinților și posibilele patologii materne.

 

Abaterile de la normal și semnificația acestora

 

Abaterile de la valorile normale trebuie interpretate în context clinic, de către un medic cu experiență:

 

Restricția de creștere intrauterină (RCIU)

 

• Definiție: Greutatea estimată fetală sub percentila 10 pentru vârsta gestațională.
• Cauze: Insuficiență placentară, hipertensiune maternă, infecții intrauterine, anomalii genetice.
• Semne ecografice:
  • AC și EFW sub percentila 10
  • Raport HC/AC crescut (redistribuția fluxului sanguin către creier)
  • AFI redus (oligohidramnios)
  • Flux Doppler anormal în artera ombilicală [6]

 

Implicație clinică: necesită monitorizare frecventă prin ecografie Doppler și, în cazuri severe, inducerea nașterii.

 

Macrosomia fetală

 

• Definiție: Greutatea fetală estimată peste percentila 90.
• Cauze: Diabet gestațional, predispoziție genetică, sarcină prelungită.
• Semne ecografice:
  • AC și EFW peste percentila 90
  • FL crescut (femur lung, caracteristic macrosomiei)
  • AFI crescut (polihidramnios) (posibil semn de diabet gestațional) [7]

 

Implicație clinică: crește riscul de complicații la naștere, cum ar fi distocia de umăr și traumatisme fetale. Se poate recomanda naștere prin cezariană.

 

Microcefalie și macrocefalie

 

• Microcefalie: HC sub percentila 3 → poate indica anomalii genetice, infecții congenitale sau restricție severă de creștere.
• Macrocefalie: HC peste percentila 97 → poate sugera hidrocefalie sau boli genetice.

 

Implicație clinică: necesită investigații suplimentare (RMN fetal, teste genetice) [1].

 

Anomalii ale lichidului amniotic

 

• Oligohidramnios (AFI < 5 cm): Asociat cu insuficiență placentară, RCIU, ruperea prematură a membranelor.
• Polihidramnios (AFI > 25 cm): Poate indica diabet gestațional, anomalii gastrointestinale sau cromozomiale.

 

Implicație clinică: necesită monitorizare atentă și, uneori, inducerea nașterii [4].

 

Conduita medicală în cazul rezultatelor atipice

 

Când biometria fetală indică valori anormale, medicul poate recomanda următoarele măsuri:

 

Monitorizare intensivă

 

• Ecografii seriate pentru a urmări evoluția măsurătorilor fetale.
• Ecografie Doppler pentru a evalua fluxul sanguin în arterele fetale și placentare.
• Teste non-stres (NST) și profil biofizic fetal pentru a evalua bunăstarea fătului.

 

Investigații suplimentare

 

• Testare genetică (amniocenteză, test NIPT) în caz de suspiciune de anomalii cromozomiale.
• Analize materne (glicemie, infecții intrauterine, autoimunitate).
• RMN fetal pentru evaluarea detaliată a creierului și altor organe.

 

Decizia privind momentul și modul nașterii

 

• RCIU severă, macrosomie, anomalii Doppler → poate fi necesară inducerea nașterii sau cezariana.
• Polihidramnios sever → drenaj de lichid amniotic pentru prevenirea travaliului prematur.

 

Biometria fetală reprezintă un instrument esențial în monitorizarea dezvoltării fătului pe tot parcursul sarcinii. Prin măsurători precise, aceasta oferă informații valoroase despre creșterea fetală, identificând atât dezvoltarea normală, cât și eventualele anomalii. Evaluarea parametrilor biometriei fetale ajută la depistarea precoce a unor afecțiuni precum restricția de creștere intrauterină, macrosomia sau anomaliile congenitale, permițând intervenții medicale adecvate.

 

Interpretarea corectă a rezultatelor și monitorizarea frecventă a sarcinii sunt esențiale pentru a asigura o evoluție favorabilă și o naștere în condiții optime. Prin colaborarea strânsă dintre medic și pacientă, biometria fetală devine un aliat important în asigurarea sănătății mamei și a copilului, contribuind la o gestionare optimă a sarcinii.

 

Surse: