Gonadotropina corionică umană (hCG): rolul său esențial în menținerea sarcinii

Gonadotropina corionică umană (hCG) este un hormon esențial în menținerea sarcinii, produs de trofoblast imediat după implantare. Principalul său rol este de a susține corpul galben, stimulând secreția de progesteron, necesar pentru dezvoltarea și stabilizarea endometrului. Nivelurile de hCG cresc rapid în primele săptămâni de sarcină, fiind utilizate ca marker în testele de sarcină și în monitorizarea sănătății fătului. Pe lângă rolul său reproductiv, hCG are și implicații în diagnosticul unor afecțiuni, inclusiv sarcinile ectopice și anumite tipuri de cancer.

Biosinteza și mecanismul de acțiune al hCG

Gonadotropina corionică umană (hCG) este un hormon glicoproteic produs de celulele trofoblastice ale embrionului în dezvoltare, începând cu primele zile după fertilizare. Inițial, sinteza hCG este realizată de trofoblast, iar pe măsură ce sarcina progresează, placenta preia acest rol. Hormonul joacă un rol crucial în menținerea corpului galben, stimulând producția de progesteron, esențial pentru susținerea endometrului și prevenirea avortului spontan. Pe lângă funcția sa în sarcină, hCG influențează angiogeneza placentară și modulația imunitară maternă pentru a proteja fătul [1].

Structura și compoziția moleculară

hCG este o glicoproteină formată din două subunități:

• Subunitatea alfa (α-hCG): este comună altor hormoni gonadotropi, precum hormonul luteinizant (LH), hormonul foliculostimulant (FSH) și hormonul stimulator al tiroidei (TSH).
• Subunitatea beta (β-hCG): este specifică hCG și determină unicitatea funcției sale biologice. Această subunitate permite detectarea hCG în testele de sarcină și servește ca marker tumoral în anumite tipuri de cancer.

Această structură dimerică permite hormonului să interacționeze cu receptorii specifici și să declanșeze efectele fiziologice necesare pentru menținerea sarcinii [2].

Modul de acțiune asupra receptorilor hormonali

hCG acționează prin legarea de receptorul hormonului luteinizant/ gonadotropinei corionice (LHCGR), prezent pe suprafața celulelor tecale din ovar și a altor țesuturi sensibile la gonadotropine. Principalele efecte ale activării receptorului LHCGR includ:

• Stimularea corpului galben: hCG menține activitatea acestuia, prevenind regresia sa și favorizând secreția continuă de progesteron, hormon esențial pentru dezvoltarea endometrului și menținerea sarcinii.
• Efecte asupra placentei și uterului: contribuie la proliferarea celulelor trofoblastice și stimulează sinteza de factori de creștere necesari dezvoltării placentei.
• Rol în angiogeneză și imunosupresie: hCG ajută la formarea rețelei vasculare placentare și la reglarea răspunsului imun matern pentru a permite toleranța față de făt [3].

Rolul hCG în menținerea sarcinii

Hormonul hCG îndeplinește o serie de roluri în organism, în ceea ce privește menținerea sarcinii, precum:

Stimularea corpului galben pentru secreția de progesteron

Unul dintre rolurile fundamentale ale hCG în menținerea sarcinii este stimularea corpului galben, o structură temporară din ovar care se formează după ovulație. În primele zile după fertilizare, corpul galben produce progesteron, hormon esențial pentru pregătirea și menținerea endometrului. În mod normal, în absența sarcinii, corpul galben se degeneratează, iar nivelurile de progesteron scad, ceea ce duce la menstruație. Însă, în cazul unei sarcini, hCG secretat de trofoblastul embrionar activează corpul galben, prevenind regresia acestuia și menținând secreția continuă de progesteron. Acest hormon previne descuamarea endometrului și permite menținerea unui mediu adecvat pentru implantarea și dezvoltarea embrionului [4].

Sprijinirea dezvoltării placentei

Un alt rol esențial al hCG este sprijinirea dezvoltării și maturării placentei. Hormonul stimulează proliferarea și diferențierea celulelor trofoblastice, care formează structura placentară. Aceasta joacă un rol important în asigurarea unui aport adecvat de nutrienți și oxigen fătului în dezvoltare, prin formarea unei rețele vasculare complexe. În plus, hCG influențează procesul de angiogeneză (formarea de noi vase sanguine) în placentă, ceea ce îmbunătățește fluxul sanguin între mamă și făt. Astfel, hCG contribuie la funcționarea eficientă a placentei, care este responsabilă pentru schimbul de substanțe esențiale între mama și făt [5].

Modularea sistemului imunitar matern pentru a proteja fătul

Sistemul imunitar matern este esențial pentru protecția organismului, dar în sarcină, trebuie să regleze toleranța față de făt, care este considerat un „grefon” parțial. hCG joacă un rol esențial în acest proces prin influențarea răspunsurilor imune. Hormonul stimulează secreția de citokine și factori imunosupresori care reduc activitatea anumitor celule imunitare, cum ar fi limfocitele T citotoxice, care ar putea dăuna fătului. De asemenea, hCG ajută la promovarea unui răspuns imun de tip „de protecție” în uter, menținând echilibrul între răspunsul imunitar matern și necesitatea de a tolera prezența unui făt cu materiale genetice străine. Astfel, hCG contribuie la menținerea unei imunități adecvate, protejând fătul de posibile atacuri ale sistemului imunitar matern și prevenind respingerea acestuia [6].

hCG ca marker biologic în sarcină

hCG este principalul marker biologic utilizat pentru detectarea sarcinii, datorită faptului că este produs exclusiv în timpul sarcinii, de către trofoblastul embrionar și, ulterior, de placenta în dezvoltare. Testele de sarcină sunt bazate pe măsurarea nivelului de hCG, care poate fi detectat fie în urină, fie în sânge.

• Testele de urină sunt cele mai comune și pot fi efectuate acasă, prin intermediul testelor rapide disponibile în farmacii. Acestea detectează prezența hCG în urină, iar rezultatul este, de obicei, disponibil în câteva minute. Testele sunt mai sensibile atunci când sunt efectuate la câteva zile după întârzierea menstruației.
• Testele de sânge (serologice) sunt efectuate în laborator și pot detecta hCG într-o cantitate mult mai mică comparativ cu testele de urină, ceea ce permite detectarea sarcinii mai devreme, chiar și la câteva zile după fertilizare. Există două tipuri principale de teste de sânge:
  • Testul hCG cantitativ măsoară exact concentrația de hCG din sânge, oferind informații suplimentare despre evoluția sarcinii.
  • Testul hCG calitativ oferă doar un rezultat pozitiv sau negativ, indicând prezența sau absența sarcinii [7].

Ambele tipuri de teste sunt extrem de precise și pot detecta sarcina cu o mare acuratețe, mai ales când sunt efectuate în primele săptămâni de sarcină.

Evoluția valorilor hCG în timpul sarcinii normale

În primele săptămâni de sarcină, nivelul de hCG crește rapid, având un vârf de aproximativ 8-10 săptămâni de sarcină, după care începe să scadă treptat. Evoluția tipică a hCG în sarcina normală este următoarea:

• Primele zile după fertilizare: hCG poate fi detectat în sânge sau urină la scurt timp după implantarea embrionului în peretele uterin, aproximativ la 6-12 zile după fertilizare.
• Săptămâna 3-4 de sarcină: nivelul de hCG crește rapid, iar valorile pot dubla la fiecare 48-72 de ore.
• Săptămâna 5-6 de sarcină: continuă creșterea nivelului de hCG, atingând de obicei vârful în jurul săptămânii 8-10.
• După săptămâna 10: nivelul de hCG începe să scadă treptat și se stabilizează pe parcursul sarcinii [8].

Această creștere rapidă și constantă este un indicator al unei sarcini viabile și normale.

Interpretarea anomaliilor nivelurilor de hCG

Nivelurile de hCG care deviază semnificativ de la valorile normale pot indica o serie de probleme în sarcină și pot fi utilizate pentru diagnosticarea unor afecțiuni sau complicații. Printre cele mai comune anomalii se numără:

• Niveluri scăzute de hCG: pot indica o sarcină ectopică (unde embrionul se implantează în afacerea uterului), o sarcină molară (o formă anormală de sarcină), sau o sarcină care nu se dezvoltă corespunzător (avort spontan iminent). De asemenea, nivelurile scăzute de hCG pot apărea dacă data estimată a concepției este incorectă.
• Niveluri foarte mari de hCG: pot indica o sarcină multiplă (gemeni, tripleți etc.), sau o sarcină molară completă sau parțială. În cazuri rare, nivelurile foarte ridicate de hCG pot fi asociate cu anumite tipuri de cancer, cum ar fi tumorile trofoblastice (tumori care derivă din celulele care formează placenta).
• Niveluri fluctuante sau neregulate: schimbările bruște ale nivelului de hCG pot semnala complicații precum avortul spontan sau sarcina ectopică [4].

În cazul unor valori anormale de hCG, medicii pot recomanda teste suplimentare, cum ar fi ecografii sau analize genetice, pentru a evalua sănătatea sarcinii și a oferi un diagnostic corect. Nivelurile de hCG, combinate cu alte investigații, pot ajuta la monitorizarea evoluției sarcinii și la prevenirea unor complicații grave.

Utilizările clinice ale hCG

Datorită variabilității sale caracteristice, hormonul hCG poate fi utilizat în mai multe situații clinice, precum:

Monitorizarea sarcinii și diagnosticarea sarcinilor ectopice sau molare

hCG este un marker esențial pentru monitorizarea evoluției sarcinii și pentru diagnosticarea anumitor complicații. În primele săptămâni de sarcină, nivelurile de hCG sunt măsurate periodic pentru a verifica dacă sarcina progresează corect. În cazul unei sarcini normale, nivelul de hCG crește rapid, iar acest lucru este un indicator al unei dezvoltări fetale sănătoase.

• Sarcina ectopică: aceasta apare atunci când embrionul se implantează în afacerea uterului, cel mai frecvent în trompa uterină. În caz de sarcină ectopică, nivelurile de hCG cresc mai lent decât în cazul unei sarcini normale, iar în unele cazuri pot fi scăzute. Monitorizarea atentă a hCG poate ajuta medicii să identifice acest tip de sarcină și să intervină pentru prevenirea complicațiilor grave, cum ar fi ruperea trompei uterine.
• Sarcina molară: în acest tip de sarcină anormală, țesuturile placentare se dezvoltă în mod excesiv și necontrolat, formând o masă de țesuturi chistice. În cazul sarcinii molare, nivelul de hCG poate fi extrem de ridicat și nu se corelează cu prezența unui făt viabil. Monitorizarea nivelurilor de hCG este un instrument crucial în diagnosticarea sarcinii molare și în urmărirea tratamentului post-diagnostic, pentru a preveni dezvoltarea de complicații ulterioare [3].

hCG în tratamentele pentru infertilitate

În tratamentele de fertilitate, hCG este utilizat pentru a stimula ovulația. În mod normal, ovulația este declanșată de hormonul luteinizant (LH), iar hCG acționează prin stimularea aceleași receptori pentru LH, având un efect similar asupra ovarelor. În cadrul tratamentelor de fertilitate, cum ar fi stimularea ovarului pentru inseminarea artificială sau fertilizarea in vitro (FIV), hCG este adesea administrat pentru a ajuta ovulul să fie eliberat din foliculul ovarian.

• Inducerea ovulației: în cazul femeilor cu anovulație (lipsa ovulației), hCG poate fi utilizat pentru a induce ovulația, stimulând foliculul ovarian să elibereze un ovul matur.
• Pregătirea endometrului pentru implantare: în cazul procedurilor de fertilizare in vitro, hCG este administrat și pentru a sprijini dezvoltarea endometrului, creând un mediu favorabil implantării embrionului [2].

Astfel, hCG are un rol important în îmbunătățirea șanselor de succes în tratamentele pentru infertilitate, prin stimularea ovulației și optimizarea condițiilor pentru implantarea embrionului.

Utilizarea hCG în oncologie (tumori trofoblastice și alte tipuri de cancer)

hCG joacă, de asemenea, un rol important în oncologie, în special în diagnosticarea și monitorizarea tratamentului tumorilor trofoblastice și a altor tipuri de cancer.

• Tumori trofoblastice: acestea sunt cancere care se dezvoltă din celulele care formează placenta, fiind strâns legate de procesele de producție ale hCG. Tumorile trofoblastice includ chisturi trofoblastice, sarcina molară completă și tumori trofoblastice gestationale. hCG este utilizat pentru diagnosticarea acestor tumori, deoarece nivelurile sale sunt semnificativ mai mari decât în cazul unei sarcini normale. De asemenea, hCG este utilizat pentru monitorizarea tratamentului, având în vedere că scăderea progresivă a nivelurilor sale sugerează remisiunea bolii.
• Alte tipuri de cancer: unele tipuri de cancer, precum cancerul testicular, cancerul ovarian și anumite forme de cancer pulmonar, pot secreta hCG. Nivelurile crescute de hCG în sânge pot fi un indicator al prezenței acestor tipuri de cancer, iar testarea hCG este adesea utilizată ca parte dintr-un set de investigații pentru diagnosticarea și urmărirea evoluției bolii. În cazurile de cancer testicular sau de cancer ovarian, nivelul de hCG poate fi folosit pentru a evalua răspunsul la tratament și pentru a monitoriza recidivele [5].

Gonadotropina corionică umană (hCG) joacă un rol esențial în multe aspecte ale sănătății reproductive și ale diagnosticului medical. De la menținerea sarcinii prin stimularea corpului galben și susținerea dezvoltării placentei la utilizarea sa ca marker biologic pentru monitorizarea sarcinii și diagnosticarea unor afecțiuni, hCG reprezintă un instrument valoros în practica clinică. De asemenea, aplicările sale în tratamentele de fertilitate și în oncologie subliniază importanța acestui hormon în diagnosticarea și gestionarea diverselor afecțiuni. Astfel, înțelegerea completă a rolului hCG poate îmbunătăți semnificativ abordările terapeutice și diagnostice, contribuind la îngrijirea mai eficientă a pacienților.

Surse: