Sarcina molară (molă hidatiformă): cauze, simptome, tratament și diagnosticare

Sarcina molară, cunoscută și sub numele de molă hidatiformă, este o afecțiune ce poate apărea în timpul sarcinii. Complicată și învăluită în multe necunoscute, această afecțiune poate genera multe semne de întrebare. În continuare, poți descoperi mai multe despre cauzele acestei probleme de sănătate, simptomele prin care se manifestă, metodele de diagnosticare și tratamentele disponibile. În plus, vom discuta și despre riscurile și complicațiile asociate sarcinii molare.

Ce este sarcină molară (mola hidatiformă)?

Sarcina molară, cunoscută și sub denumirea de molă hidatiformă, reprezintă o afecțiune rară care apare în timpul sarcinii. Aceasta se caracterizează prin formarea anormală a țesutului trofoblastic, care ar trebui să se dezvolte în placentă, ducând la o creștere excesivă a acestuia și împiedicând astfel dezvoltarea normală a fătului.

Există două tipuri principale de sarcină molară – molă completă și molă parțială. În cazul molei complete, ovulul nu conține niciun material genetic, iar tot țesutul placentar are aspect molar. Din păcate, în această situație, dezvoltarea fătului nu este posibilă. În cazul molei parțiale, ovulul este fecundat de doi spermatozoizi, ceea ce rezultă într-un embrion cu un număr excesiv de cromozomi. Aceasta poate duce la o dezvoltare anormală a placentei [1].

Deși cauzele exacte ale sarcinii molare nu sunt cunoscute, există anumiți factori de risc asociați, printre care vârsta mamei, istoricul de sarcini molare anterioare sau de avort spontan și deficiența de caroten (vitamina A). Sarcina molară este destul de rară, aproximativ 1 din 1000 de sarcini fiind molare [2].

Impactul sarcinii molare asupra stării de sănătate a mamei poate fi semnificativ. Complicațiile pot include sângerări vaginale anormale, hipertiroidism și chiar cancer. Din punct de vedere emoțional, un astfel de diagnostic poate fi devastator pentru o femeie care aștepta un copil.

Cauzele sarcinii molare

În ceea ce privește cauzele sarcinii molare, există o serie de factori care pot contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni. Unul dintre acești factori este de origine genetică: anomaliile cromozomiale pot conduce la dezvoltarea unei sarcini molare. Conform cercetărilor, în majoritatea cazurilor de molă hidatiformă completă, ovulul nu conține niciun material genetic, toți cromozomii provenind de la spermatozoizi. Această anomalie genetică este responsabilă pentru apariția unui număr anormal de cromozomi în ovul [3].

Un alt factor relevant este vârsta. Studiile arată că femeile sub vârsta de 20 de ani și cele peste 35 de ani au un risc mai mare de a dezvolta o sarcină molară. Aceasta se datorează posibilelor schimbări hormonale și modificărilor genetice care pot apărea odată cu înaintarea în vârstă [4].

Istoricul de sarcină molară este de asemenea un factor de risc semnificativ. Femeile care au avut deja o sarcină molară au un risc mult mai mare să dezvolte din nou această afecțiune. Riscul de recurență după o singură sarcină molară este de aproximativ 1-2%, dar acesta crește la 15-20% după două sau mai multe sarcini molare [2].

De asemenea, factorii de mediu și nutriționali pot juca un rol în dezvoltarea sarcinii molare. Anumite cercetări sugerează că o dietă bogată în alimente cu conținut ridicat de grăsimi și carotenoide poate crește riscul de a dezvolta o sarcină molară. Totuși, sunt necesare mai multe studii pentru a confirma această ipoteză [1].

Simptomele sarcinii molare

Simptomele sarcinii molare pot varia de la caz la caz, dar există câteva semne comune pe care multe femei le pot experimenta. Sângerarea vaginală neobișnuită este adesea primul simptom observabil. Aceasta poate fi de culoare roșie aprinsă sau poate avea o nuanță maro. Alte simptome generale includ greața și vărsăturile severe, care pot fi mai intense decât într-o sarcină obișnuită și creșterea rapidă a uterului, care poate fi confundată cu o sarcină multiplă. De asemenea, unele femei pot dezvolta hipertensiune. Absența mișcărilor fetale sau a bătăilor inimii fetale poate fi un alt indicator. De asemenea, nivelurile extrem de ridicate ale hormonului gonadotropina corionică umană (hCG) pot fi un semn al sarcinii molare [5].

Este esențial să se facă distincția între simptomele sarcinii molare și cele ale unei sarcini normale. Deși multe simptome pot fi similare, există diferențe semnificative. De exemplu, într-o sarcină normală, nu se observă o creștere rapidă a uterului sau niveluri extrem de ridicate ale hCG. De asemenea, într-o sarcină normală, se pot detecta mișcările fetale și bătăile inimii fetale [6].

Diagnosticarea sarcinii molare

Diagnosticarea sarcinii molare reprezintă un proces complex care implică mai multe metode de investigație. Ecografia transvaginală, analizele de sânge pentru măsurarea nivelului de gonadotropină corionică umană (hCG) și biopsia de placentă sunt metodele cele mai des utilizate.

Frecvent, primul indiciu în diagnosticarea sarcinii molare îl oferă ecografia. Aceasta poate dezvălui o imagine neclară a uterului sau prezența unor vezicule mici, asemănătoare cu strugurii. Aceste vezicule reprezintă o colecție de saci plini cu lichid, de obicei mai mici de 1 cm, care pot fi un semn al sarcinii molare. Ecografia este o metodă non-invazivă și poate furniza informații clare referitoare la prezența unei sarcini molare [2].

Nivelurile ridicate ale hormonului hCG sunt de asemenea un indicator al sarcinii molare. În mod normal, nivelul acestui hormon crește în timpul sarcinii, dar în cazul unei sarcini molare, nivelul poate fi semnificativ mai mare. Determinarea concentrației acestui hormon se realizează prin analize de sânge și poate ajuta la diagnosticarea bolii [3].

Pentru confirmarea diagnosticului, în unele cazuri se poate recurge la biopsia de placentă. Aceasta implică prelevarea unei mici probe din placentă pentru a fi analizată la microscop. Această procedură poate fi utilă pentru a confirma prezența unei sarcini molare [7].

Tratamentul sarcinii molare

Tratamentul pentru sarcina molară are ca prim pas îndepărtarea țesutului molar din uter. Acest lucru se poate realiza printr-un proces numit chiuretaj prin aspirație, o metodă comună și sigură pentru multe feme. În cazurile severe, unde țesutul molar a invadat pereții uterului sau există alte complicații, se poate recurge la histerectomie. Totuși, este important de menționat că sarcina molară poate reapărea, de aceea este esențial ca femeile să evite să rămână însărcinate pentru o perioadă de timp după tratament.

Monitorizarea după tratament este esențială pentru a verifica dacă tot țesutul molar a fost îndepărtat și nu există semne de complicații sau reapariția acestuia. Acest proces include teste regulate de sânge sau urină pentru a monitoriza nivelul hormonului gonadotropină corionică umană (hCG), care ar trebui să scadă treptat.Este recomandată monitorizarea nivelurilor de hCG la fiecare 1-2 săptămâni până când acestea revin la normal [8].

În cazul în care sarcina molară determină complicații, cum ar fi trofoblastul gestațional persistent, tratamentul poate include chimioterapie sau radioterapie. Aproximativ 15-20% din sarcinile molare complete pot duce la trofoblast gestațional persistent; în cazuri rare, când afecțiunea se răspândește în alte părți ale corpului, poate fi necesară o intervenție chirurgicală mai invazivă [6].

Sarcina molară poate fi o experiență emoțională dificilă, mai ales dacă a rezultat într-o pierdere de sarcină. Suportul psihologic sau consilierea pot fi utile în procesul de recuperare.

Riscuri și complicații asociate sarcinii molare

Unul dintre cele mai îngrijorătoare riscuri asociate cu sarcina molară este posibilitatea de a dezvolta coriocarcinom, o formă rară de cancer care se dezvoltă din celulele trofoblastice, celule care contribuie la formarea placentei. Aproximativ 2-3% din femeile cu molă hidatiformă completă dezvoltă coriocarcinom. Acest tip de cancer apare mai frecvent după o sarcină molara decât după o sarcină normală sau un avort spontan [2].

Experiența unei sarcini molare poate duce la probleme de sănătate mintală, inclusiv anxietate și depresie. Deși datele specifice sunt limitate, studiile sugerează că femeile care au avut o sarcină molara pot fi mai predispuse la stresul post-traumatic și alte probleme de sănătate mintală, în comparație cu femeile care au avut sarcini normale.

Problemele de fertilitate pot fi, de asemenea, o preocupare. Deși majoritatea femeilor pot avea o sarcină sănătoasă după o sarcină molară, există un risc mic de infertilitate cauzat de procedurile asociate tratamentului sau de posibilele complicații. În plus, femeile care au avut o sarcină molară pot fi mai predispuse la complicații în sarcinile viitoare. Acestea pot include sângerări severe, hipertensiune gestațională sau diabet gestațional [5].

Sarcina molară este o afecțiune gravă ce necesită atenție medicală imediată. De la identificarea cauzelor și recunoașterea simptomelor până la diagnosticare și tratament, procesul poate fi complex. Riscurile și complicațiile asociate acestei patologii subliniază importanța detectării timpurii și a gestionării adecvate. Dacă dorești mai multe informații despre sarcina molară, contactează medicul!

Surse: