Fibromul uterin (miomul uterin): ce este și cum poate influența sănătatea femeii

Fibromul uterin, cunoscut și sub denumirea de miom uterin, reprezintă una dintre cele mai frecvente patologii ginecologice, afectând o mare parte dintre femei, în special între 30 și 50 de ani. Aceste tumori benigne, formate din țesut muscular, pot varia ca dimensiune și localizare, influențând diferit sănătatea pacientei. Deși multe femei pot trăi cu fibromul uterin fără simptome vizibile, în alte cazuri, acesta poate provoca dureri, sângerări abundente sau dificultăți de concepție. În continuare, vom explora ce este fibromul uterin și cum îți poate influența viața.

 

Ce este fibromul uterin (miomul uterin)?

 

Fibromul uterin, cunoscut și sub denumirea de miom uterin, este o tumoră benignă, formată din țesut muscular și fibros, care se dezvoltă în peretele uterin. Aceste formațiuni pot varia în dimensiuni de la câțiva milimetri la câțiva centimetri și pot apărea într-o singură unitate sau pot fi multiple. De obicei, fibromele nu sunt canceroase, dar pot cauza o serie de simptome care afectează sănătatea și calitatea vieții femeii. De asemenea, fibromul uterin este o afecțiune frecventă, dar adesea trece neobservată, deoarece multe femei nu prezintă simptome [1].

 

Tipuri de fibroame uterine

Fibroamele uterine pot fi clasificate în funcție de locația lor în uter, fiecare tip având un impact diferit asupra sănătății femeii:

 

• Fibromul submucos se dezvoltă sub mucoasa uterină și poate duce la sângerări abundente și chiar dificultăți de fertilitate. Acestea sunt cele mai frecvent asociate cu simptome severe.
• Fibromul intramural este cel mai comun tip de fibrom și se dezvoltă în stratul muscular al peretelui uterin. Aceste fibroame pot provoca dureri pelviene și sângerări abundente, dar simptomele depind de dimensiunea și localizarea fibromului.
• Fibromul subseros crește pe suprafața externă a uterului, de obicei spre cavitatea abdominală. Deși de obicei nu provoacă sângerări, pot apărea dureri pelviene și disconfort, mai ales atunci când fibromul este mare sau comprimă alte organe [2].

 

Fibromul uterin este o afecțiune extrem de comună, estimându-se că aproximativ 70-80% dintre femeile de vârstă reproductivă vor dezvolta cel puțin un fibrom uterin în timpul vieții lor. Totuși, nu toate femeile vor experimenta simptome sau vor necesita tratament. Majoritatea fibroamelor sunt descoperite întâmplător în timpul unui control ginecologic de rutină sau al unei ecografii, iar multe femei pot trăi cu acestea fără a fi conștiente de prezența lor.

 

Prevalența fibromului uterin poate varia în funcție de vârstă, etnie și factori genetici. De exemplu, femeile de origine africană au un risc mai mare de a dezvolta fibroame și de a experimenta simptome mai severe. De asemenea, femeile care au mai mulți factori de risc (precum istoricul familial sau obezitatea) sunt mai susceptibile să dezvolte această afecțiune [3].

 

Cauze posibile și factori de risc

 

Deși cauzele exacte ale fibromului uterin nu sunt pe deplin înțelese, se consideră că factorii hormonali și genetici joacă un rol semnificativ. Estrogenul și progesteronul, hormonii care reglează ciclul menstrual, pot stimula creșterea fibromului. De aceea, fibroamele sunt mai frecvente în perioada fertilă, iar simptomele se pot agrava în timpul sarcinii, când nivelurile hormonale sunt crescute.

 

Factorii genetici sunt, de asemenea, importanți, deoarece femeile care au un istoric familial de fibrom uterin sunt mai predispuse la dezvoltarea acestei afecțiuni. Stilul de viață, obezitatea și lipsa activității fizice sunt factori care pot contribui la riscul de a dezvolta fibroame. De asemenea, vârsta și etnia joacă un rol, fibroamele fiind mai frecvente la femeile de origine afro-americană și la cele cu vârste cuprinse între 30 și 40 de ani [4].

 

Simptomele fibromului uterin

 

Fibromul uterin poate să nu prezinte întotdeauna simptome vizibile, iar multe femei pot trăi cu această afecțiune fără a ști că o au. Totuși, atunci când fibromul uterin devine simptomatic, acesta poate afecta semnificativ calitatea vieții și poate necesita tratament. Cele mai frecvente simptome ale fibromului uterin includ:

 

• Sângerări abundente – una dintre cele mai comune manifestări ale fibromului uterin este sângerarea menstruală excesivă. Aceasta poate include menstruații prelungite, cu flux menstrual abundent, care poate dura mai mult de 7 zile. Aceste sângerări abundente pot duce la anemie din cauza pierderii de sânge, ceea ce poate provoca oboseală, slăbiciune și dificultăți de concentrare.
• Dureri pelviene și crampe – fibroamele uterine pot cauza dureri persistente sau crampe pelviene. Aceste dureri sunt adesea localizate în partea inferioară a abdomenului și pot varia de la ușoare la severe. De obicei, durerea este resimțită mai ales înainte sau în timpul menstruației, dar poate apărea și în timpul activităților fizice sau în urma unor relații sexuale.
• Tulburări menstruale – pe lângă sângerările abundente, femeile cu fibrom uterin pot experimenta menstruații neregulate. Aceste tulburări ale ciclului menstrual pot include sângerări între perioadele menstruale, perioade de ciclu menstrual mai scurte sau mai lungi, sau chiar absența menstruației.
• Dureri în timpul actului sexual – fibroamele pot provoca disconfort sau durere în timpul relațiilor sexuale, mai ales atunci când sunt localizate în anumite zone ale uterului. Dispareunia (durerea la contactul sexual) este un simptom comun în cazul fibroamelor uterine, în special în cazul fibroamelor submucoase sau subseroase.
• Probleme urinare sau digestive – dacă fibromul uterin este mare sau se află într-o poziție care apasă pe vezica urinară sau pe rect, pot apărea simptome cum ar fi urinarea frecventă, dificultăți în golirea completă a vezicii urinare sau constipație. De asemenea, fibroamele care apasă pe intestin pot provoca balonare și disconfort digestiv.
• Infertilitate sau dificultăți de concepție – deși nu toate femeile cu fibrom uterin vor experimenta dificultăți de fertilitate, fibroamele pot afecta capacitatea unei femei de a rămâne însărcinată. Acestea pot influența implantarea embrionului sau pot bloca trompele uterine, prevenind astfel sarcina [5].

 

Diferențierea simptomelor în funcție de tipul și mărimea fibromului

Simptomele pot varia semnificativ în funcție de tipul și dimensiunea fibromului uterin:

 

• Fibroamele submucoase –aAcestea se dezvoltă sub mucoasa uterină și pot afecta grav menstruațiile, cauzând sângerări abundente și neregulate. De asemenea, fibroamele submucoase sunt mai frecvent asociate cu dureri pelviene și pot afecta fertilitatea prin blocarea căii de implantare a embrionului. De obicei, aceste fibroame sunt cele care produc cele mai severe simptome.
• Fibroamele intramurale – acestea se dezvoltă în peretele muscular al uterului și pot provoca dureri pelviene și sângerări abundente. De asemenea, fibroamele intramurale pot duce la distorsionarea cavității uterine, având un impact semnificativ asupra fertilității și crescând riscul de avort spontan.
• Fibroamele subseroase – acestea cresc pe partea exterioară a uterului și, de obicei, nu provoacă sângerări abundente. Totuși, dacă sunt mari sau se dezvoltă într-o poziție care apasă pe organele adiacente, pot cauza dureri pelviene sau simptome legate de presiunea asupra vezicii urinare sau intestinelor. Fibroamele subseroase nu afectează de obicei fertilitatea, dar pot cauza disconfort semnificativ [6].

 

Cum pot influența aceste simptome viața de zi cu zi a femeii

Simptomele fibromului uterin pot avea un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi a femeii, afectându-i sănătatea fizică și psihică:

 

• Oboseala și scăderea calității vieții – sângerările abundente și cronicitatea durerii pelviene pot duce la oboseală severă și la o calitate redusă a vieții. Femeile cu fibrom uterin pot simți că nu au energia necesară pentru a desfășura activitățile zilnice obișnuite, cum ar fi munca, îngrijirea familiei sau participarea la activități sociale.
• Dificultăți de concentrare și scăderea productivității – pierderea de sânge abundentă poate conduce la anemie, ceea ce determină o scădere a energiei și dificultăți de concentrare. Aceasta poate afecta performanța profesională și poate duce la un sentiment general de incapacitate.
• Impactul asupra relațiilor personale – durerile pelviene și disconfortul în timpul actului sexual pot afecta relațiile intime ale femeii. Aceste simptome pot duce la o scădere a dorinței sexuale și pot cauza frustrare în cadrul relațiilor de cuplu.
• Tulburări emoționale – fibroamele uterine pot provoca stres, anxietate și depresie din cauza simptomelor fizice și a preocupărilor legate de fertilitate și sănătate pe termen lung. Femeile pot experimenta sentimente de frustrare și chiar izolare socială [7].

 

Diagnosticarea fibromului uterin

 

Fibromul uterin este adesea depistat în urma unui control ginecologic de rutină sau al unor investigații pentru alte afecțiuni. Procesul de diagnosticare include mai multe metode, fiecare având avantajele sale în identificarea fibromului și în evaluarea severității acestuia. În funcție de simptomele și istoricul medical al pacientei, medicul poate recomanda diverse tehnici imagistice pentru a confirma prezența fibromului uterin.

 

Metode de diagnosticare comune sunt:

 

• Ecografia pelviană – este cea mai frecvent utilizată metodă de diagnosticare a fibromului uterin. Ecografia transvaginală sau transabdominală permite vizualizarea fibromelor uterine și evaluarea dimensiunii și localizării acestora. De asemenea, ecografia poate fi utilizată pentru a observa eventualele modificări ale uterului sau ale endometrului.
• RMN (Rezonanță magnetică nucleară) – RMN-ul este o metodă imagistică de înaltă precizie, care poate oferi o imagine detaliată a fibromului uterin și a structurii uterului. Este folosită mai ales atunci când ecografia nu poate oferi suficiente informații sau când se suspectează prezența unor fibromuri mari sau multiple. RMN-ul poate ajuta și la planificarea tratamentului chirurgical.
• Histeroscopia – această procedură minim invazivă permite medicului să vizualizeze interiorul uterului printr-o cameră mică introdusă prin col. Histeroscopia este deosebit de utilă pentru detectarea fibromelor submucoase, care se află sub mucoasa uterină și pot cauza sângerări abundente sau tulburări menstruale. De asemenea, poate fi folosită pentru a îndepărta mici fibromuri submucoase sau pentru a lua biopsii.
• Laparoscopia – este o procedură chirurgicală minim invazivă prin care se introduce o cameră mică în cavitatea abdominală pentru a vizualiza uterul și alte organe pelviene. Laparoscopia este folosită în cazuri mai complexe, când fibromele sunt mari sau se află într-o locație greu accesibilă pentru alte tehnici imagistice [5].

 

Importanța diagnosticului precoce

 

Diagnosticarea precoce a fibromului uterin este esențială pentru gestionarea eficientă a afecțiunii și prevenirea complicațiilor. Un diagnostic timpuriu poate permite identificarea fibromelor înainte ca acestea să devină mari sau să provoace simptome severe, cum ar fi sângerările abundente sau problemele de fertilitate. În plus, tratamentele disponibile sunt mai eficiente atunci când fibromul este depistat la începutul dezvoltării sale.

 

Diagnosticarea precoce ajută și la prevenirea unor complicații grave, precum anemia severă cauzată de sângerările excesive, avorturile spontane sau problemele în timpul sarcinii. De asemenea, o detectare timpurie a fibromului poate contribui la evitarea unor intervenții chirurgicale majore, deoarece medicul poate recomanda tratamente mai puțin invazive, care pot preveni creșterea fibromului sau pot ameliora simptomele [4].

 

Diagnosticul diferențial

 

Fibromul uterin trebuie diferențiat de alte afecțiuni ginecologice care pot produce simptome similare. Diagnosticul diferențial este important pentru a asigura un tratament adecvat și pentru a exclude alte condiții care pot necesita o abordare terapeutică diferită. Printre afecțiunile care pot fi confundate cu fibromul uterin se numără:

 

• Polipii endometriali – aceștia sunt excrescențe benigne ale mucoasei uterine care pot cauza sângerări anormale. Spre deosebire de fibroame, polipii sunt mai mici și nu se formează din țesutul muscular, dar pot fi vizualizați prin ecografie sau histeroscopie.
• Endometrioza – această afecțiune apare atunci când țesutul endometrial (care căptușește uterul) crește în afacerea uterului. Endometrioza poate cauza dureri pelviene severe, sângerări abundente și dificultăți de fertilitate. Diagnosticul diferențial poate fi realizat prin laparoscopie sau RMN.
• Cancerul uterin –  deși fibroamele uterine nu sunt canceroase, unele simptome, cum ar fi sângerările anormale, pot fi asociate și cu cancerul uterin. Este esențial ca medicul să excludă această posibilitate prin biopsie sau histeroscopie.
• Chisturile ovariene – acestea sunt formațiuni benigne care se pot forma pe ovare și care pot cauza dureri pelviene. Ecografia poate ajuta la diferențierea chisturilor ovariene de fibromele uterine, deoarece acestea sunt localizate diferit în sistemul reproductiv.
• Adenomioza – aceasta este o afecțiune în care țesutul endometrial crește în peretele uterin, provocând dureri și sângerări anormale. Deși simptomele sunt similare cu cele ale fibromului uterin, adenomioza se poate diferenția prin imagistica RMN [3].

 

Complicații și riscuri asociate fibromului uterin

 

Fibromul uterin poate cauza o serie de complicații care afectează sănătatea fizică și reproductivă a femeii, în funcție de mărimea, locația și numărul fibromelor. Deși majoritatea fibromelor sunt benigne și nu duc la complicații grave, anumite tipuri de fibroame pot avea un impact semnificativ asupra vieții femeii.

 

Posibilele complicații includ:

 

• Infertilitate: fibroamele uterine pot afecta fertilitatea, în special atunci când sunt localizate în apropierea cavității uterine sau a trompelor uterine. Fibromele submucoase pot împiedica implantarea embrionului sau pot bloca trompele uterine, prevenind astfel fertilizarea. De asemenea, fibromele intramurale pot distorsiona cavitatea uterină, afectând în mod negativ concepția.
• Avorturi spontane: prezența fibroamelor uterine poate crește riscul de avort spontan, mai ales în cazul fibroamelor mari sau intramurale. Acestea pot provoca un mediu uterin neprielnic pentru dezvoltarea unui făt sănătos, iar modificările structurale ale uterului pot duce la o pierdere timpurie a sarcinii.
• Probleme în timpul sarcinii: femeile cu fibrom uterin pot întâmpina mai multe probleme în timpul sarcinii, cum ar fi travaliul prematur, poziția anormală a fătului (de exemplu, prezentarea pelviană) sau prezentarea placentară anormală. De asemenea, fibroamele mari pot provoca compresie asupra uterului, limitând dezvoltarea corespunzătoare a fătului sau având ca efect scăderea fluxului de sânge către placentă.
• Complicații la naștere: fibroamele uterine pot contribui la dificultăți în timpul nașterii, cum ar fi hemoragia post-partum (sângerare excesivă după naștere) sau o durată prelungită atravaliului. În cazurile severe, fibroamele mari pot împiedica trecerea fătului prin canalul de naștere, ceea ce poate necesita o intervenție chirurgicală, cum ar fi cezariana [2].

 

Cazuri severe

 

În unele cazuri, fibroamele uterine pot cauza complicații severe care necesită intervenție medicală urgentă. Acestea includ:

 

• Fibromul uterin mare: fibroamele mari pot provoca distorsiuni ale uterului, comprimarea organelor adiacente și modificarea structurii acestuia. Acestea pot afecta semnificativ fertilitatea, pot duce la sângerări abundente și pot provoca dureri intense. În anumite cazuri, fibromele mari pot necesita îndepărtarea chirurgicală, fie prin miomectomie, fie prin histerectomie.
• Fibromul necrozat: necroza fibromului uterin apare atunci când o tumoare miomatoasă nu primește suficient sânge, provocând moartea celulelor din interiorul fibromului. Acest proces poate cauza dureri intense și inflamație. Fibroamele necrozate pot deveni infectate sau pot provoca febră și alte complicații sistemice, necesitând adesea tratament chirurgical urgent [1].

 

Tratamentul fibromului uterin

 

Tratamentul fibromului uterin depinde de factori precum dimensiunea și locația fibromului, severitatea simptomelor, vârsta pacientei, dorința de a păstra fertilitatea și sănătatea generală a acesteia. Opțiunile de tratament sunt variate și includ metode non-chirurgicale, chirurgicale și minim invazive, fiecare având avantaje și dezavantaje specifice.

 

Opțiuni de tratament non-chirurgicale

 

Există mai multe opțiuni de tratament non-chirurgicale, printre care:

 

• Medicamente pentru reducerea simptomelor
  Tratamentul medicamentos poate fi utilizat pentru a controla simptomele fibromului uterin, fără a aborda direct tumora. Acestea sunt recomandate în special femeilor care nu doresc sau nu pot opta pentru tratamente chirurgicale.
  • Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) – medicamentele antiinflamatoare pot ajuta la reducerea durerii pelviene și a crampelor cauzate de fibromul uterin. Acestea sunt folosite în principal pentru controlul simptomatic pe termen scurt.
  • Medicamente pentru reducerea sângerărilor abundente – în cazul în care fibromul uterin cauzează sângerări abundente, medicamentele precum agenții hemostatici sau medicamentele care reduc fluxul menstrual, cum ar fi antiinflamatoarele, pot fi recomandate pentru a controla pierderile de sânge [3].

 

• Tratamente hormonale
  Tratamentul hormonal este frecvent utilizat pentru a controla simptomele fibromului uterin, mai ales pentru a reduce sângerările menstruale abundente și durerea pelviană.
  • Anticoncepționale – pilulele contraceptive sau alte forme de contracepție hormonală pot ajuta la reglarea ciclului menstrual și reducerea sângerărilor abundente. Acestea pot ajuta și la ameliorarea simptomelor dureroase prin echilibrarea nivelurilor hormonale.
  • IUD hormonal (dispozitiv intrauterin hormonal) – un dispozitiv intrauterin care eliberează progesteron direct în uter poate ajuta la reducerea sângerărilor abundente și la calmarea durerilor pelviene. Este eficient mai ales în cazul fibroamelor care cauzează sângerări anormale, dar nu va reduce dimensiunea fibromului [2].

 

Tratament chirurgical

 

Alternativele chirurgicale au dezavantajul unei intervenții invazive, dar rezolvă de obicei definitiv problema pe care o generează un fibrom uterin.

 

• Miomectomia: miomectomia presupune îndepărtarea fibromului uterin fără a afecta restul uterului. Este adesea recomandată femeilor care doresc să păstreze fertilitatea, deoarece permite conservarea uterului pentru sarcini viitoare.
• Histerectomia: histerectomia implică îndepărtarea întregului uter. Aceasta este opțiunea chirurgicală finală recomandată de obicei femeilor care nu mai doresc copii și care au fibrome mari sau multiple care nu pot fi tratate prin alte metode.
• Embolizarea arterelor uterine: aceasta este o procedură minim invazivă care implică blocarea vaselor de sânge care alimentează fibromele uterine, determinându-le să se micșoreze sau să dispară. Este o opțiune eficientă pentru femeile care nu doresc sau nu pot opta pentru chirurgie deschisă [5].

 

Tratament minim invaziv

 

Există și metode minim invazive de a trata fibromul uterin, iar alegerea lor depinde de situația clinică a fiecărei paciente în parte:

 

• Ablația cu radiofrecvență: această procedură folosește unde de radiofrecvență pentru a distruge fibromele uterine. Ablația poate fi efectuată printr-o incizie mică sau printr-o metodă transvaginală.
• Terapia cu ultrasunete (FUS): terapia cu ultrasunete focalizate de mare intensitate (FUS) folosește ultrasunete pentru a distruge fibromele uterine prin căldură. Aceasta se realizează sub ghidaj RMN pentru a asigura precizia tratamentului [4].

 

Fibromul uterin reprezintă o afecțiune comună care poate influența semnificativ sănătatea fizică și emoțională a femeii. Deși în multe cazuri fibroamele uterine nu cauzează probleme grave, ele pot duce la simptome incomode și complicații, cum ar fi infertilitatea sau dificultăți în timpul sarcinii. Din fericire, tratamentele disponibile sunt variate și permit abordarea eficientă a afecțiunii, de la opțiuni non-chirurgicale, până la intervenții chirurgicale sau metode minim invazive. Este esențial ca femeile să fie conștiente de opțiunile de tratament și să discute cu medicii lor pentru a alege soluția cea mai potrivită, în funcție de nevoile și circumstanțele lor individuale. O diagnosticare corectă și timpurie, împreună cu un tratament adecvat, poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții și sănătatea generală a femeii afectate de fibrom uterin.

 

Surse: